Întoarcerea la matriarhat !

Tot ne ascundem după deget şi nu recunoaştem ca adevărata problemă a societăţi de azi este dorinţa femeii de a conduce din nou .
Acum 50 000 de ani cînd a predat sceptrul şi coroana bărbatului , a ştiut să accepte rolul de sclavă , atribuit învinsului , pentru că nu făcea faţă unei lumi ce se baza pe forţa brută şi pe creativitate .
Astăzi , datorită tehnologiei , pot din nou să facă tot ce facem şi noi bărbaţii .
Zgîndărite de tot felul de organizaţii feministe , ridică fel de fel de pretenţi fără să gîndească ce pot oferii .
Problema sexului s-a rezolvat demult , odată cu apariţia primului bordel . Problema gătitului , la fel , s-a rezolvat cu aparitia primului han .
Deci nu prea îşi mai dovedesc utilitatea decît ca mîjloc de perpetuare a speciei . Tot ce vrem de la ele este un parteneriat pe baza unui schimb reciproc avantajos . Oferim protecţie şi un trai linistit contra urmaşi , dacă se oferă şi companie plăcută însoţită de căldură sufletească vom ştii să recompensăm în consecinţă , şi tot aşa , vom face totul ca parteneriatul să fie cît mai îndelungat .
Dar în zilele noastre veniţi cu tot felul de pretenţii inoculate de aşa numitele femei se succes . De fapt aceste persoane sînt bărbaţi rataţi , adica minte de bărbat în trup de femeie , cea ce conduce la mari probleme psihologice . Lucrez de cîţiva ani în domeniul afacerilor şi am constatat pe propria piele că este un domeniu în care femeile nu au ce căuta . Însăşi medicina a stabilit ca bărbaţii şi femeile nu au creierele la fel si nici nu funcţionează în acelaş mod .
Cel mai corect ar fi ca sa acceptaţi rolul de mame si soţii si să nu încercaţi sa ne transformaţi în jucăriile voastre , s-ar putea să rămîneţi singure iar asta nu ştiu cum o să suportaţi .

La ora aceasta deşi sînt în autobuz , într-o poziţie incomodă , vă citesc blog-urile şi constat că sînt multe persoane interesate de latura spirituală a vieţii şi care se întreabă dacă mai există ceva şi "după" . ROG CREŞTINII PRACTICANŢI SĂ NU CITEASCĂ ! ! ! NU VREAU SĂ SMINTESC PE NIMENI ! ! !
Încep prin a vă spune că viaţa CONTINUĂ şi după moartea fizică , dovadă find existenta unui institut de cercetare finanţat de Vatican . Cercetătorii au reusit să primească imagîni si să comunice verbal (mai multe informaţii găsiţi în cartea " Morţii ne vorbesc ") .

Deşi ne cunoaştem de mult , de fiecare dată cînd ne vedem consider că este o întîlnire Zang .
Pentru că eu nu am timp iar cînd am timp sînt obosit , consideri că eşti ochii şi urechile mele pe site şi mă pui la curent cu tot ce s-a mai intimplat. Pentru toate acestea îţi spun : mulţumesc !
(blog scris pe telefon)

Aripi frînte

Baricadat în fortăreaţa mea plina de întuneric şi gheaţă ,bîntuită de demonii singurătăţii , am îndrăznit din curiozitate să deschid poarta pentru a privii lumea de afară .

Lumina m-a lovit dureros la început , apoi cînd m-am obişnuit , am simţit căldura .

Eram uimit de cea ce vedeam , iarba verde , florile , oamenii ....totul era minunat .

În clipa în care am încercat să fac un pas înafară ,soarta a trîntit poarta lovindu-mă grav .

Acum eu bîntui pe culoarele îngheţate ale fortăreţei , transformat în demon al singurătăţii , tînjind după lumea de afară . Abia după transformare am înţeles .

Căldura de afară era fericirea !!!

Acum , eu ,ca demon al singurătăţii , bîntui imensa fortăreaţă de ghiaţă , toţi ceilalţi demoni fug din calea mea , nu că le-ar fi frică de mine dar fiecare se teme pentru viaţa lui .

Întîlnirile între demoni se termină întotdeauna cu moartea unia dintre ei , supravieţuitorul absoarbe forţa vitală şi odată cu ea şi cunoştinţele învinsului . Pereţii culoarelor sînt pline de trofee şi mesajele învingatorilor , ici un demon atîrnat cu capul în jos şi cu mesajul : „Vă aştept în Sala Mare !” ,mai încolo un cap retezat cu un alt mesaj : „Turnul de Sud vă va fi mormîntul !”.

Am avut şi eu întîlnirile mele , de asta o aripă o tîrîi după mine , scoasă din articulaţie , de asta am un corn rupt de la jumătate şi schiopăt de la rana singerîndă din piciorul drept . Ultimul demon pe care l-am învins cunoştea o cameră secretă , spre ea mă înderpt acum cu speranţa că voi găsii calea de trecere în lumea oamenilor .

Apăs o piatră din perete , răsucesc un suport de făclie şi o parte de zid se mişcă dezvăluindu-mi intrarea . Patrund într-o sală cu pereţii plini de cărţi , pe mese sînt adunate tot felul de aparate . Din amintirile celuilalt demon stiam tot ce trebuie să fac .

Am improvizat o forje şi am pus la înroşit piatra căzuta din cer . Cînd a devenit aproape albă şi scînteile săreau din ea am început să o bat cu barosul recitînd incantaţiile din Marea Carte a Lumilor . Cu fiecare lovitură , cu fiecare cuvînt , îmi transformam frustrarea singurătăţii în ură , o ură totală .

Cînd bucata de metal a ajuns o tablă , am început să o slefuiesc cu palma mea solzoasă si să recit alte incantaţii . Cu fiecare trecere a palmei peste suprafaţă , celelalte sentimente se transformau în furie , o furie distructivă .

Cînd mi-am văzut chipul , clar reflectat de oglinda astfel făurită , am sprijinit-o de perete si am recitat plin de ura şi furia răzbunării formula de trecere între lumi . Eram hotărît să distrug acel tărîm al cădurii sufleteşti şi al iubirii spre care soarta îmi refuzase trecerea .

Cînd oglinda s-a luminat , mi-am luat avînt ca să săr prin ea, ştiind că vîrtejul de lumină mă va duce unde doresc dar la jumătatea saltului m-am oprit şi am incremenit privind imaginile .

Pe un cîmp plin de flori , o fată cu părul castaniu culegea doar pe cele de culoare roşie şi le impletea în cumună . S-a oprit o clipă si a privit în zare , atunci i-am văzut ochii mari şi albaştrii care au topit dintr-o data tot ce era rău în mine .

Nu puteam să distrug o asemenea frumusete .

Am rămas să privesc în continuare acea făptură minunată care reuşise să scoată din adîncurile îngheţate ale sufletului meu cel mai frumos sentiment cu putinţă : Iubirea !

60 de secunde !

Stau în fotoliu privind pierdut prin televizor la noaptea de afară , nu este nici o lumină aprinsă nicăieri , sînt singurul treaz în întunericul geros . Percep doar pete colorate pe ecran , ele nu au nici o însemnătate pentru mintea mea ocupată cu gîndul la „Fata viselor mele „ .

Am 1000 de întrebări să-i pun , am 1000 de doruri să-i spun , un foc de 1000 de grade îmi arde sufletul .....
Deodată între mine şi televizor apare un nor gros şi negru ca iadul iar din el aud o voce ce-mi invadeaza mintea :
- Ce-mi dai pentru 1 minut petrecut cu ea ?
- Totul ! răspund fără ezitare
- Intră în nor ! Să nu scoţi un sunet căci nu o mai vezi şi îmi iau şi partea !
Mă ridic si pătrund în întunericul lipicios şi rece .


58...57....56......
Ies din nor direct in faţa ei . Mă priveşte uimită dar nu reacţionează , doar ne privim .
51....50......49 .......
Mă aplec , îi iau mîna şi o ridic la buze sărutînd-o tandru . Apoi ,uşor , îngenunghez , îmi scot verigheta şi din nou îi iau mîna ceremonios şi-i pun verigheta mult prea largă pentru degetele ei lungi şi fine .
.....40....39....38.......
O privesc îngenunghiat şi ochii ei mari îmi arată că a înteles semnificaţia gestulului , zîmbeşte , dar tot nedumerită este .
......30....29......28.....
Îmi scriu numele pe zăpada şi o văd cum citeşte concentrată . Nu mi-a dat drumul la mîna ,dar mă priveşte atentă . Mai scriu şi numele de utilizator iar ea citeste şi se încruntă de efortul căutării în minte după trei ani de uitare ...
.....21....20.....19.....
Acum totul îi este clar , se vede după bucuria ce-i luminează faţa . Îmi zimbeşte larg şi mă priveste cu interes . Mă ridic şi îi sarut mîna din nou şi apoi îi duc mîna la inima mea şi i-o ţin strinsa la pieptul meu ca să-mi simta bătăile inimii .
....12....11....10....
Cu cealalta mîna îmi mîngîe uşor obrazul , instinctiv ne apropiem unul de celălat pîna cînd între noi numai încape nici macar un ac şi stăm aşa , savurind bucuria de a fi împreună pentru prina dată .
....5......4....3.....
Simt cum încep să devin imaterial , simte şi ea , si mă priveşte uimită . Îi sărut uşor buzele şi totul dispare.......

Mă trezesc urłînd de furie şi de neputinţă . Sînt legat cu lanţuri între doi copaci în mijlocul unui pustiu de ghiaţă iar în faţa mea pluteşte un nor alb pe care văd ca pe un ecran tot ce se întimplă cu ea după ce am dispărut .


Stă cuminte în bancă şi învîrte verigeta mea pe deget privind-o concentrată , în jurul ei colegii o asaltează cu întrebări :
-D... a primit un inel !
-Taci fată ! e o verighetă !
-D... a fost cerută in căsătorie !!!
-Cine era tipul ?
Fără să spună o vorbă , îşi ia cărtile şi pleacă , lăsînd întrebările fără răspuns .
O văd cum aleargă pe străzi spre casă şi se aşează la calculator şi caută tremurînd de nerăbdare .
Deschide pagini peste pagini în căutarea mea şi ochii i se aburesc de lacrimi cînd mă găseşte într-un sfîrşit . Citeşte cu înfrigurare ţinînd verigheta lipită de buze , din cînd în cînd , mai dă o pagină iar lacrimile îi curg şiroaie pe obraji......

Din nou urlu şi mă smucesc în lanţuri privind aceste imagini , urlu şi urletul meu este acoperit de hohote de rîs .
Mă zbat ars de gerul cosmic pe dinafară şi de pîrjolul iubirii pe dinăuntru , şi aud o voce care-mi spune veselă :
-...Şi veşnicia nici n-a început încă ....

Ultima aniversare ! [un posibil viitor]

Frigul din camera si soarele ce nu are putere sa mai incalzeasca ma fac sa ma trezesc de-a binelea .Stau sub plapuma savurind inca masa de aseara , a fost fantastica . De mult nu am mai mincat asa de bine si atitea lucruri bune ,practic din tinerete .Inca imi este vie imaginea si gustul tortului cu cele 65 de lumanarele aprinse .
Din obisnuinta intorc capul spre dreapta si vad perna goala . Mi-e dor de babuta mea !
Ea nu a avut norocul meu , ….sa supravietuiasca . A avut ghinionul sa prinda exact legea care interzicea interventiile chirurgicale la persoanele peste 60 de ani .
Incet ,incet , ma dau jos , mai am multe de pregatit .Deschid batrinul sifonier si incep sa sortez hainele , arunc cele mai proaste haine pe un cearceaf peticit si ingalbenit si fac o boccea .Le mingii pe cele ramase si sper sa fie de folos celor din familia mea .
Ies din camera inchizind usa usor ca sa nu-mi trezesc nepotii , macar ei sa nu asiste la plecarea mea .
-Buna dimineata tata ! Ai dormit bine ?
Sint toti strinsi in sufragerie , nimeni nu plinge .doar sint tristi .
-Ramine-ti cu bine ! le spun si ies repede in fata blocului .
Duba neagra ma astepta deja . Ma intorc si mai privesc odata blocul unde am locuit 55 de ani si apuc sa mai zaresc fetele lipite de geam ale familiei si ale vecinilor .
Brate vinjoase ma apuca grijuliu dar ferm si ma imping in duba .
-Hopa sus ,tataie ! mai aud ,dupa care pocnetul usilor inchizindu-se ma separa total de viata pe care am avut-o.
Ma asez linga usa pe banceta de metal si privesc buimac in jur .Mai sint cu doua persoane ,o femeie care isi acopera fata cu palmele si plinge cu sughituri si un alt barbat pravalit intr-un colt .intre cei doi se afla un sicriu . Mirosul de desinfectant ma ameteste aproape ca un narcotic si leganat de hurducaielile masinii incep sa-mi aduc aminte cum a inceput totul……
Primul pas a fost colapsul sistemului sanitar din 2010 . Apoi legea categoriilor de virsta si a drepturilor lor din punct de vedere al productivitatii muncii . Treptat , pe masura ce situatia economica se inrautatea se pierdeau tot mai multe drepturi in functie de inaintarea in virsta ajungindu-se ca in 2022 persoanele peste 65 de ani sa fie scoase in afara legii ….si duse in Asezamintele Vesnice ……acolo urma sa ajung si eu .
Masina se opreste si usa se deschde atit cit unul din zdrahoni sa se urce . Primim fiecare cite o injectie in piept si apoi sintem coboriti si impinsi citiva pasi in urma noastra aud troznetul sicriului aruncat din masina . Intorc capul si apuc sa vad cum duba se indeparteaza iar in spatele nostru doua porti mari din fier forjat se inchid cu un bufnet sinistru .
Ma aflu pe aleea principala a unui vechi cimitir care imi este vag familiar . De undeva , din fata , se aude un strigat :
- A venit prospaturaaa !
Ce a urmat mi-a parut coborit din filmele de groaza cu zombie pe care le vedeam in tinerete . De prin tufisuri ,din cavouri sau din cripte au inceput sa iasa schiopi ,cungi ,ologi , batrini decrepiti in ultimul stadiu , fiinte stranii cu vagi forme unane care s-au repezit la cele doua trupuri din mijlocul aleii .Femeia a fugit urlind printe batrinele cruci disparind rapid din vederea mea . Speriat ,chiar si eu ,am inaintat repede pe aleea principala ,departindu-ma de poarta .
Nu am apucat sa fac decit citiva pasi cind am simtit o mina puternica apucindu-ma de umar si un glas gros ce m-a frapat
-Stai ! Unde fugi ? Te vad inca in putere ! Hai sa ingropam mortul !
Am privit faptura ce m-a oprit si am avut impresia ca este facuta din bucati . Hainele erau facute defapt din bucati de diverse materiale , ciorapii erau de culori diferite iar pantofii erau unul negru iar celalalt maro . Mi-a intins o cazma si ma tras spre poarta .
In cele doua minute cit am fost cu spatele la intrare disparuse orice urma de sicriu si de haine de pe cele doua forme intinse in praful aleei .
Insotitorul meu s-a aplecat asupra barbatului inconstient si l-a pipait .
-Asta traieste ! Sper sa se trezeasca pina diseara , altfel va ajunge pe masa Canibalilor .
Cine l-a pus sa se impotriveasca celor de la Asezamintele Vesnice !
Hai apuca-l pe astalalt sa-l punem pe carut si sa-l ingropam repede . Vom primii
pomana in schimb !
Asa a inceput traiul Bizonului in Asezamintele Vesnice

Dedicatie pentru “Fata visurilor mele “ deoarece a inlocuit muza pierduta !

Duminica, 07. Februarie 2010 Timp 14:05.


Aceasta declaratie de dragoste a fost scrisa demult ,foarte demult ,dupa impresia mea , adica acum aproximativ 2 ani si speriat de grozavia situatiei am sters totul desi comentariile la aparitia blogului au fost in mare parte pozitive .

Acum imi pare rau de ce am facut ,situatia tot nu este fireasca , dar de ce sa ma sperii de descrierea unor sentimente frumoase .

La prima vedere s-ar putea sa par “bolnav”dat fiind diferenta de virsta enorma ,totusi nu este nici un pericol nici pentru mine si nici pentru ea .

Traim in orase diferite , avem ocupatii diferite , cultura si gusturile diferite iar cercurile de prieteni virtuali chiar daca sint intersectate vad ca nu au comentat nimic ori nu le pasa .

Oricum nu ne-am vorbit de 1 an de zile batut pe muchie , asa ca m-a uitat cu siguranta .

Avind in vedere cele explicate mai sus ,cred ca nu este nici o problema sau pericol sa refac declaratia de dragoste , din memorie ,atit cit imi pot reaminti :


……asemeni unui miraj s-a intrupat in fata mea iar eu fascinate de aparitia ei am ingenunchiat cu capul plecat ca un condamnat la decapitare .

Asteptam ,asteptam rabdator sentinta .

Simteam privirile ei albastre scormonindu-mi faptura in cautarea sufletului si cind l-a gasit ,l-a luat usor in causul palmei si a inceput sa-l dezmierde cu degetele lungi si fine .

Nu stiu cit a durat dialogul ei cu sufletul meu ,parca eram amortit ,dar la final ,dupa ce l-a pus la loc ,mi-a cuprins obrajii cu palmele ei inmiresmate si m-a ridicat usor .

Si-a lipit obrazul de al meu si a stat asa ,lipita de mine cit sa-mi sopteasca :

-Viseaza-ma si am sa vin !



Cu acest blog s-a incheiat seria “ Fata din visele mele “ si pentru acest lucru simt o parere de rau deoarece aceasta dragoste virtuala mi-a desteptat sentimente si trairi demult apuse si ingropate adinc de vicisitudinile vietii .

Totusi sint si fericit ca datorita voua ,prietenilor mei de pe Zang ,am evoluat si am redeschis un capitol uitat al vietii mele : incercarile literare .




Evalueaza: intrarea e interesanta; voteaza +4 intrare e fara sens; voteaza -4
Vizualizari: 27
Punctaj: 66
rating-uri pozitive: 15 | rating-uri negative: 0