Beyond The Veil - Lindsey Stirling (Original Song)

Dragonul și fata

A fost o dată ca niciodată , cu mult timp în urmă , o fata care înțelegea graiul animalelor . Și cum umbla ea prin pădure după plante de leac , a început o furtună năprasnică . Norocul ei a fost că a zărit intrarea unei peșteri . A pătruns cu puțină teamă dar pentru că știa graiul animalelor , nu credea ca ar fi în pericol . S-a așezat lîngă intrare și a început să aștepte să se termine furtuna . Deodată a auzit din adîncul peșterii un geamat de durere . La început a crezut că poate este un urs , rănit de vreun vînator . Dar , era un dragon care fusese rănit cu mult timp în urmă , în lupta cu un cavaler și se retrasese în adîncul peșterii ca să moară . Fata și-a făcut curaj și a înaintat pînă a ajuns într-o sală mare , unde în mijloc , zăcea încolăcit dragonul , care o simțise și îsi ridicase cu greu , capul... Cînd fata s-a apropiat de el , a deschis un ochi și a privit-o foarte atent . Era o ființă magică și avea puterea să vadă sufletele muritorilor , așa că a văzut bunătatea din inima fetei și a lăsat-o să-l cerceteze . Ba chiar s-a întors într-o parte arătîndu-i astfel rana . Fata s-a apropiat de dragon și a vazut în pieptul lui o rană de lance în care rămăsese vîrful și o parte din lemn . Cum se pricepea la leacuri și întotdeauna avea în desaga ei cîteva ierburi vindecatoare a început să adune lemne ca să facă un foc și să fiarbă plantele pentru o compresă . Cînd a terminat de strîns lemnele și le-a clădit pentru foc și-a dat seama că nu are cu ce le aprinde . S-a apropiat de capul dragonului și mîngîindul ușor i-a spus să sufle puțin foc . Dragonul a înțeles și a suflat spre lemne și ele s-au aprins . Apoi fata pus plantele la fiert în ulceaua în care ținea apa de baut și a început să curete rana dragonului . Tot vorbind cu el și tot punînd întrebări ca să-i distragă atenția a ajuns la fierul lancii . S-a oprit și i-a spus că o să-l doară tare rău dar ea va fi lîngă el și-l va mîngîia ca să-i trecă durerea . A apucat cu nădejde de lemnul lancei și în timp ce cu o mînă îl mîngîia pe bot , cu cealaltă a smuls afară vîrful lăncii . Oricît s-ar fi abținut dragonul , durerea a fost atît de mare încît a umplut peștera cu urletul lui . Fata s-a repezit și a luat ulceaua de le foc și scoțîndu-și năframa cei ținea legat părul a început să spele rana cu fiertura de plante . La sfîrșit , a udat bine năframa și a îndesat-o în rană ca să oprească scurgerea sîngelui . Obosită de efort și de emoții fata s-a așezat lîngă dragon , sprijinită de el . Și dragonul era obosit de suferință dar ușurat de durere așa că s-a încolăcit în jurul fetei și a acoperit-o cu aripa ca de liliac pentru a o încalzi . Liniștiți acum , au alunecat într-un somn odihnitor . Au dormit mult timp și cînd s-au trezit focul era stins și nu mai erau lemne ca să pună din nou apă la fiert ca să curețe rana . Norocul lor că fata știa un izvor cu apă tămăduitoare aflat nu prea departe . Au ieșit din peșteră în lumina dimineții și au pornit prin pădure . Totul era liniștit acum , păsărelele cîntau și singurele urme ale furtunii erau cîte o creangă ruptă ici , colo și picurii de apă ce se scurgeau de pe frunze . Ajunși la izvor , întîi a intrat fata pînă cînd apa i-a ajuns la umeri și apoi l-a chemat si pe el în apă . Au stat așa , în apa binefăcătoare

pînă cînd sîngele închegat al dragonului s-a dizolvat în apă și fata a putut să scoată năframa din rană . Au ieșit din apă și pînă s-au uscat fata a strîns din nou lemne și plante și le-a pus la fiert ca să curețe adîncul ranii . Apoi s-au întors la peșteră și iar au stat de vorbă . Cînd a venit seara au aprins un foc și la lumina lui au stat lipiți unul de celelălat tăcînd și privind dansul flăcărilor pînă au adormit . Dimineața iar au mers la izvor și au intrat din nou în apă . Era minunat să stai în preajma unei ființe magice cum era dragonul , știa atît de multe și sub înfățișarea fioroasă se ascundea defapt un suflet frumos și delicat . După trei zile fata a văzut că în adîncul rănii din pieptul dragonului a început să crescă carne nouă , sănătoasă , cea ce însemna că se vindeca și în curînd va fi din nou puternic . Îi spuse că treaba ei se terminase și că vroia să plece acasă . Degeaba a încercat dragonul să o oprească spunîndu-i că locul ei este acum lîngă el și că în lume nu mai este loc pentru ea , era prea hotărîtă să plece . I-a dat cîțiva solzi micuți din coadă care s-au transformat în aur în palma fetei și a asigurat-o că o va aștepta să se întoarcă . Fata a plecat la răsăritul soarelui și a tot mers prin pădure pînă cînd , aproape de seară a ieșit în marginea pădurii . Priveliștea ce se arăta ochilor fetei i-a tăiat răsuflarea . Ceva mai departe de ea , pe o bandă cenușie , se mișcau cu mare repeziciune niște cutii colorate iar în depărtare se zărea un oraș cu case înalte pînă la cer . S-a așezat jos și a început să observe mai cu atenție , aerul mirosea ciudat , păsărele nu cîntau sau nu mai existau pentru că pe cer zburau un fel de alte păsări strălucitoare ce făceau un zgomot asurzitor . Nici verdele crud al ierbii nu se zărea ci numai benzi cenușii . Pe măsură ce se însera casele deveneau din ce în ce mai luminate . Și cutiile ce alergau pe benzile cenușii aveau lumini . S-a culcat acolo privind pînă a adormit la casele strălucitoare și înalte pînă la cer . Dimineața a pornit spre oraș mergînd pe lîngă o bandă cenușie , așa a văzut ca în cutiile colorate ce alergau cu mare viteză erau oameni . Cînd a ajuns lîngă prima casă , s-a simțit copleșită , era atît de înaltă încît trebuia să-și lase capul mult pe spate ca să-i vadă acoperișul . Și oamenii erau schimbați , îmbrăcați ciudat , vorbind straniu încît deabia înțelegea cîte un cuvînt ici și colo , foarte grăbiți și încruntați . A încercat de cîteva ori să stea de vorbă cu cîte cineva dar nimeni nu avea timp pentru ea . S-a plimbat printre casele înalte pîna s-a simțit sufocată de mulțimea de oameni , de lipsa copacilor și a florilor . Cînd a început să se întunece și luminile din case s-au aprins învăluind totul într-o strălucire rece , a apucat drumul înapoi spre padure . Cînd a obosit , s-a lăsat jos și s-a culcat direct pe pămînt pentru că iarba nu mai exista . Dimineața , înainte de răsăritul soarelui a plecat spre pădurea ce se zărea la orizont ca o dungă verde și deabia cînd a ajuns între copaci s-a simțit liniștită , a stat un moment ca să asculte ciripitul păsărelelor , a respirat cu nesaț parfumnul pădurii și s-a răcorit de la vîntul ce adia printre copaci . Dragonul nu o aștepta la intrarea în peșteră , așa cum promisese și a trebuit să intre iar în adîncul întunecat . L-a găsit în sala cea mare , unde zăcuse rănit , stătea tot încolăcit . S-a apropiat de el și s-a speriat , arăta rău de tot , slab , cu pielea atîrnînd pe coaste , cu solzi rasfirați sau căzuți în unele locuri . Cu o voce slabă i-a spus să aibă grijă de urmașul lui , pe care îl va găsii în sala unde tine ascunsă toată cunoașterea lumii . Fata s-a aplecat și l-a mîngîiat pe bot și apoi i-a închis ochii și s-a îndreptat spre sala unde trebuia să găsească urmașul dragonului . Înainte să iasă a întors capul și a aruncat o ultimă privire dragonului , deja se transformase în piatră . A mers cu curaj mai în adîncul peșterii și a dat de o sală mai mică , plină de cărți printre care se afla noul dragon al lumii .

Stînd lîngă el și citind carțile aflate acolo a înteles că pe lume nu poate exista decît un dragon , că acesta iese din ou în momentul morții celuilalt și că moștenește toată știința și puterea predecesorilor . Tot din cărți a aflat ce sacrificiu facuse dragonul pentru ea . Îsi epuizase forțele ca să o mențină în timpul lui cînd ieșise din pădure și a vizitat orasul . Fusese peste puterile lui să controleze și să susțină doua linii temporale .

de Tonko Alexandru

De vorba cu Diavoliţa

Note :Picture belongs to: KAMW http://asasd93.blog.me/
Please promote this beautiful girl !

       Acum cîteva zile am primit un telefon prin care o voce de femeie îmi solicita încheierea unei poliţe de asigurare . De obicei nu dau curs acestor cereri dacă nu cunosc persoana sau nu este recomandată de cineva cunoscut dar vocea plăcută şi vocabularul ales m-au făcut să calc această regulă . A contat şi locaţia imobilului , care se afla într-un cartier vechi şi linistit .

Aşa că astăzi , înainte să se întunece , am ajuns la adresa indicata . Mă aflam în faţa unei vile , construită la începutul secolului 20 , bine întreţinută , cu acoperiş de ţiglă . Ferestrele mari , aveau rama originală de lemn , iar geamurile erau cu siguranţă de cristal pentru că ultimile raze de soare se transformau în mici curcubee reflectate de marginea slefuită .

Am urcat cele 5 trepte spre uşa de la intrare , o adevărată operă de artă din lemn de stejar sculptat . Nu a fost nevoie să sun , cînd am ajuns în faţa ei , mi-a fost deschisă de un valet .

În spatele uşii se afla o sală de primire , cu o scară ce urca la etaj . Valetul îmi indică o uşa şi rosti

- Doamna vă aşteaptă !

Tot valetul mi-a deschis şi uşa salonului , dezvăluindu-mi o cameră mare cu mobila în stilul începutului de secol 20 . Am păşit cu curaj înăuntru dar nu am apucat să fac decît un pas rămînînd încremenit cînd am zărit stăpîna casei . Am vrut să fac un pas înapoi dar m-am lovit de valet ca de un zid . Rămăsese strategic în cadrul uşii ca să nu pot iesi .

- I-a loc ! Spuse doamna , indicîndu-mi un fotoliu aflat în faţa canapelei .

  Avem multe de vorbit !

Nu-mi puteam lua ochii de la corniţele din frunte . Dacă făceam excepţie de ele , era o frumuseţe de femeie , cu un corp superb , o piele perfectă , alba şi fină ca portelanul . Parul lung de un alb stralucitor încadra o fata de copilă inocentă .

M-am aşezat în fotoliu şi am aşteptat politicos să înceapă discuţia .

- De ce mă privești așa concentrat ?

- Mă așteptam să simt miros de pucioasă !

A izbucnit într-un hohot de rîs cristalin și după ce s-a liniștit a început să vorbească .

- Uiți că suntem îngeri , ....căzuți....este drept  , dar totuși îngeri . N-i s-au

  luat aripile dar n-i s-au dat coarnele . Și Moise a căpătat coarnele o dată cu

  cele 10 porunci . Este semnul dețineri puterilor creatoare , din cauza acestei

  puteri am fost goniți , am vrut să fim egali cu Divinitatea , nu supușii

  Divinitați ca ceilalți îngeri . Dar să revenim la situația ta ,....ai mari datorii

  fața de mine . Am cheltuit o mulțime de energie pentru tine și trebuie să

  plătești datoria .

- Nu am semnat nimic cu sîngele meu , asemenea lui Faust și nici nu te-am 

  invocat pentru a cere ceva .  

- Direct nu mi-ai cerut nimic , nici nu m-ai invocat . Dar dorința ta de a creia

  povești a fost atît de mare încît a produs un gol pe care am fost nevoită să-l 

  umplu . Din cauza ta am creiat pustiul de gheață pentru  60 de secunde  

  , tu doar te-ai dus acolo și ai descris ce ai văzut și ce ai simțit .

- Este imposibil ! Doar m-am gîndit și mi-am imaginat sau am visat , nu am

  fost nicăieri !

- Trebuie să-ți aduc aminte cîte cărti de filozofie ai citit ? Că încă ai îndoieli

  asupra acestei realități ? Cîte întrebări ți-ai pus și cîte nopți nedormite ai 

  reflectat la realitatea din vise ?

- Este adevărat ! M-am gîndit mult , mi-am imaginat și mai mult , dar nu cu

  intenția de a creia ci doar ca să știu , să aflu !

- A fost deajuns ca să declanșezi procese la nivel energetic despre care nu

  știai , dar acest fapt nu te scuză , după cum am spus , eu a trebuit să umplu

  ruptura creiată de tine . Nu cunoști puterea gîndului și nici energia lui .

Se ridică de pe canapea , imediat m-am ridicat și eu , dar a făcut un semn cu degetele și o forță invizibilă m-a trîntit înapoi în fotoliu ținîndu-mă fixat acolo . A trecut pe lîngă mine și în trecere mi-a atins mîna cu arătătorul , am fost scuturat de un fior ca de curent electric dar înghețat ca spațiul cosmic .

O auzeam în spatele meu cum desface ceva și toarnă într-un pahar , întreaga cameră s-a umplut de un parfum minunat , flori , fructe , plante aromate , toate parcă amestecate deși le simțeam pe fiecare .

A apărut din nou lîngă mine cu un pahar în mînă și s-a așezat provocator pe brațul fotoliului . A luat o gură din lichidul rubiniu ce umplea paharul și și-a trecut degetele peste fruntea mea ca într-o mîngîiere făcîndu-mă să mă scutur iar din cauza fiorilor înghețați .

- Ai două posibilități de a plătii datoria ! Una ar fi să-ți iau sufletul acum iar

  cea de a doua , să plătești o parte din datorie lucrînd cu mine ! Ce alegi ?

- Am să colaborez !

Mai luă o gură din lichidul rubiniu și apoi îmi duse paharul la buze dîndu-mi să beau și eu . Am fost invadat de aroma și dulceața fructelor , parcă era un suc dar avea și puțin alcool deși nu părea a fi vin . M-a lăsat să iau doar o gură .

- Îți place ? Pe vremuri băutura aceasta se numea ambrozie , este făcută din

  fructele ce cresc în grădina primordială . Deși este un teritoriu interzis nouă

  , reușim să primim înca licoarea zeilor , cum spuneau cei din vechime .

- Este foarte parfumată și foarte dulce ! Nu cred că este ambrozie , este doar

  un suc de fructe exotice puțin alcoolizat . Abrozia conferea puteri dincolo

  de orice închipuire celui ce o bea iar pămîntenii mureau de la prima

  înghițitură .

De pe brațul fotoliului se lăsă să alunce în brațele mele și își lăsă capul pe umărul meu .

- Deși sunt lipită de tine , nu mai simți descărcările energetice pe care le-ai

  simțit cînd te-am atins înainte să bei și nici nu ai murit !

Îmi duse din nou paharul la gură și mă obligă să mai beau . De îndată ce lichidul ajunse în stomac am simțit cum se răspîndește un foc în mine . Focul urca prin vene și nervi , se răspîndea în muschi și cînd ajunse în cele din urmă în creier , eram încredințat că dețin o putere mai mare decît mi-aș fi închipuit .

- Ce trebuie să fac ? Cum pot să plătesc datoria ?

- Nu trebuie să faci nimic , doar să stai aici . Te voi duce eu în lumile creiate

  de tine , simpla prezență a sufletului tău va echilibra deficitul energetic și

  le va menține reale !

- Nu se poate să fiu în doua locuri diferite în acelaș timp ! Energetic nu este

  posibil !

- Parcă ai citit o carte despre particule subatomice , identificaseră una care ,

  matematic , putea să se afle în două locuri . De atunci au trecut cîțiva ani ,

  între timp s-au deschis centre de cercetări mai mari și mai puternice , este 

  posibil să se fi aflat mai multe !

A întins brațul și mi-a mai dat să beau din pahar , am băut lacom , cu înghițituri mari , vroiam să simt cît mai multă putere în speranța că această forță îmi va releva cîte ceva din secretele universului , dar nu simțeam decît trupul vibrînd încărcat la maxim cu energie .

Fără să îmi dau seama , am ridicat bratul și am început să-i mîngîi părul , nu mai eram fixat în fotoliu sau îmi dăduse drumul ea . Cu celălalt braț i-am înconjurat strîns mijlocul lipindu-i trupul și mai tare de al meu . A oftat ușor și apoi a ridicat capul de pe umărul meu căutîndu-mi buzele .

Nici cînd nu a mai existat un astfel de sărut , întîi a început să se învîrtă camera , apoi totul s-a transformat într-o tornadă care ne amestecat simțurile și corpurile pînă la neantizare .

Într-un tîrziu mi-am revenit , în jurul meu era întuneric și o liniște apăsătoare , se auzea doar șuieratul vîntului și îi simțeam adierea pe față . Am scos telefonul din buzunar și am privit ora , era mult după miezul noptii . Cu ajutorul luminii de la ecran am privit în jur . Eram în același fotoliu dar acum era putrezit și ros de vreme , la fel era și camera , o ruină înegrită de timp . Vîntul bătea prin ferestrele fără geamuri , tapetul atîrna cojit de la ploaie iar în podea se vedea o gaură mare ce dezvăluia pivnița , totul mirosea a umezeală și mucegai . Cu grijă , ținîndu-mă de pereți am reușit să ajung în stradă . M-am întors și am privit din nou clădirea , o vilă cu acoperișul prăbușit în interior , cu etajul aproape dărîmat și înegrit de fum .

Din acea noapte , mi-e frică să mai dorm , mi-e frică să mai visez ......dacă mă culc , visez că sunt Regele din Iubire fără leac  și mă plimb pe crestele înghețate ale munților . Și Regelui îi este frică să se culce pentru că se visează demonul din  Aripi frînte .

Altă dată m-am visat pilotul din Iubire imposibilă , care și el se chinuia să nu doarmă luînd energizante pentru că se visa în mijlocul Poienii Sacre ținînd de mînă fata umană și privind la Regina Zînelor din Lacrimi de fluturi ...............

de   Tonko Alexandru