joi, 12 iunie 2014

Amurg amar




Creat 10-06-2014

       Zilele trecute v-am spus că mi-am revăzut iubirea neîmpărtășită și că acest lucru m-a întors pe dos dar nu a fost doar atît , a mai fost ceva care mi-a pus capac . Acum , că m-am liniștit cît de cît , vreau să vă povestesc tot ce am trăit în cîteva ore .....
.....Am plecat de la servici după terminarea programului și în drum spre casă  piața a fost primul punct de oprire . Lista fiind mare , s-au umplut repede două sacoșe mari de rafie . Era cald , eu eram îmbrăcat gros deoarece dimineața fusese chiar rece , sacoșele erau grele și obosit , deabia mă tîrîiam spre casă .
Mai aveam vreo 20 de metri pînă să intru pe strada ce duce la blocul meu cînd văd în fața mea fata pe care o numesc iubirea mea neîmpărtășită ” . Era pe trotuar , cu copilul de mînă și stătea de vorbă cu cineva . Și ea m-a văzut pentru că a început să întoarcă capul cînd spre mine cînd spre interlocutor . Am trecut pe lîngă ea , tot aruncîndu-ne priviri și am depașit-o tot cu gîndul că nici de data aceasta soarta mi-a fost potrivnică . Eu aveam mîinile ocupate cu bagaje iar ea era cu copilul și mai și discuta cu o persoană  
După 10 metri am cotit pe strada ce mă ducea la bloc și nu am facut decît cîțiva pași și m-am simțit privit . Întorc capul și o vad cum trece prin capătul străzii , de mînă cu copilul și privindu-mă . Așa am mers în continuare , eu uitîndu-mă peste umăr la ea , ea privind cum mă îndepartez , pînă a trecut strada și a dispărut după un bloc .
Deabia am ajuns acasă , nu mai simțeam greutatea sacoșelor , nu mai eram obosit ci doar întors pe dos pentru că nici de data aceasta , a-n-a oară nu am reușit să mă prezint și să-i las o carte de vizită cu datele mele . După atîția ani de schimburi de priviri vreau să-i dau șansa să poată discuta cu mine dacă va dori acest lucru . 
Am mîncat , cu gîndurile pierdute și cu inima grea dar nu știam că bătaia de joc pusă la cale de soartă nu s-a terminat încă . Mai aveam un drum de făcut.....
Primesc un telefon de la părinții mei care vroiau să-mi dea niște tăvi și grătare de la aragaz . Ei își luaseră unul nou iar eu aveam nevoie de ele pentru a coace mai multe plăcinte odată .
Nu mai mă schimb , doar mă încalț și plec . Pentru că stau la doar 2 stații scurte de autobuz , nu îmi mai iau nimic , doar cheile și o i-au printre blocuri cu mîinile în buzunare și îngîndurat . Ajung repede și primesc doi saci mari de rafie pe care nu-i mai leg ci doar îi strîng bine în pumni cu gîndul că poate așa îmi voi descărca nervii făcuți din cauza soartei cinice . Habar nu aveam ce avea să urmeze și cît de sadică poate fi soarta cu noi oamenii .....
Ies din blocul unde locuiesc părinții mei și mă îndrept spre stația de autobuz pentru că sacii erau grei și afară începea să coboare întunericul .
Ajuns în stație las sacii jos , care se răstoarnă într-un zgomot infernal de table goale și mă apuc să mă uit la apusul soarelui reflectat de geamurile blocului de vis a vis în așteptarea autobuzului . Mintea mea era dusă după    „ iubirea neîmpărtășită „ dar cel de al 6 lea simț mă avertizează că sunt privit
Rotesc ochii prin stație și zăresc mai departe de mine o fată întoarsă cu fața spre mine . O evaluez rapid și fără intenții , așa , ca o constatare a unei prezente .... în jurul a 18 ani , păr blond arămiu lung , înălțimea între 1,60 și 1,50 , bine legată și cu forme apetisante .....
Las evaluarea pentru că în stație oprește autobuzul , apuc sacii cu nădejde și urc pe la ușa din spate pentru că este mai mult loc pe platformă și las sacii jos și mă apuc de bara de lîngă ușă iar cu coada ochiului o zăresc cum urcă și ea pe ușa de lîngă șofer .
În autobuz nu mai era decît o persoană , atît , care stătea în picioare la ușa de la mijloc . Toate scaunele erau libere .
O văd că strabate tot autobuzul și se așează pe ultimul rînd de scaune , cu fața spre mine și scoate telefonul și începe să privească la ecran , lăsîndu-mi astfel timp să continui să o observ .
Abia acum , la lumină , o văd mai bine și rămîn siderat .
Are o piele fină , albă , o gură micuță ca de păpușă , de fapt toată înfățișarea ei inpira o păpușă iar cînd termină de citit , pune telefonul în buzunar și ridică spre mine o pereche de ochii imenși gri-verzui …..
Simt cum privirea ei mă scanează din cap pînă în picioare și apoi cum se fixează în ochii mei .
Mă înroșesc tot , exact ca un puști , sunt îmbrăcat cu un pantalon de trening și un soi de tricou flanelat iar în picioare am niște tîrlici , toate sunt haine de casă , uzate și parapurtate …..și mai și car după mine doi saci de rafie cu table….arăt exact ca boschetarii aceia care strîng fiare și sticle ca să le vîndă și să cîștige de-o jumătate de vodkă genocid .
Stăteam așa și ne priveam , eram fascinat de contrastul dintre gura aceia micuță , cu buze frumos conturate , pline , și ochii imenși . Nici nu am simțit cînd au trecut cele două stații și a trebuit să cobor .
Am rămas în stație și ne-am privit în continuare pînă autobuzul s-a depărtat prea mult ca să o mai pot vedea .
M-am prăbușit pe banca din stație și am dat cu capul de cîteva ori în stîlpul ce susținea acoperișul stației ca să mă calmez , ce aș fi putut să-i spun …. Cine sunt ? Că frumusețea ei m-a cutremurat și că privirea ei a coborît pînă în adîncul sufletului meu , spărgînd uși demult încuiate și dînd la iveală sentimente sechestrate acolo pe vecie ?
Și dacă am fi vorbit , oare ce aș fi putut să-i ofer eu , care sunt la amurgul vieții……
Poate că-i mai bine așa , să rămîn cu amintirea unei fete frumoase , pe care nu o cunosc și pe care nu o să o mai văd niciodată …..      

                                                                     de Tonko Alexandru