duminică, 31 ianuarie 2010

Iti multumesc Fata visurilor mele!

Duminica, 04. Octombrie 2009 Timp 00:31.
Iti multumesc pentru ca existi !
Iti multumesc pentru ca ai vorbit cu mine ,si m-ai aceptat ca prieten .
Iti multumesc pentru ca mi-ai reamintit sentimente demult acoperite de cenusa timpului.
Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa iubesc din nou , sa descopar impetuozitatea tineretii, chiar daca sint la apusul vietii.
Iti multumesc pentru ca mai facut sa-mi amintesc melodii de mult uitate
Iti multumes pentru infrigurarea cu care la cautam ca sa le pun sa le poti asculta.
Iti multumesc pentru inteligenta ta ,cu care ai stiut sa ma temperezi [ nu se poate sa nu fi citit tot ce am scris ,iar prin tacerea ta ai stiut sa ma aduci din nou cu picioarele pe pamint]
Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa doresc sa iau din nou viata de la inceput alaturi de tine ,doar un semn asteptam.
Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa pierd din nou noptile ,ca in tinerete , gindindu-ma la tine si la modul cum sa construiesc o noua viata pentru tine si inchinata tie.
Iti multumesc pentru ca ai reusit sa ma faci sa traiesc din nou ,sa vad lumea cu alti ochii si mi-ai reamintit ca eu conduc viata si eu iau deciziile privind viata mea.
ITI MULTUMESC PENTRU TOT !

565 !

Luni, 07. Septembrie 2009 Timp 18:59.
Astazi se implinesc 565 de zile de cind mi-am pierdut rasuflarea vazind intruchiparea idealului meu de frumusete.
Din pacate de 200 de zile m-a uitat !Exuberanta tineretii nu are memorie si fidelitate.
Poate cindva ,o sa citeasca si va aprecia sentimentele frumoase ce le trezeste in sufletul meu .

joi, 28 ianuarie 2010

Broasca riioasa a visat la carne de lebada ! [vechi proverb chinezesc]

Marti, 17. Februarie 2009 Timp 23:29.
Schimbat Marti, 14. Iulie 2009 Timp 01:38.
A fost o data ca niciodata un broscoi riios care s-a trezit din hibernare pe 16 Februarie datorita caldurii emanate de inimile indragostitilor.
Si cum statea el ,pe malul unui iaz , intre vis si trezie , gifiind la soarele ce inca nu incalzea,iata ca vede o Printesa ce cauta primele flori rasarite prin iarba abia incoltita.
Vrajit de frumusetea fetei,incerca sa-i atraga atentia cu un oracait ce a vrut sa fie dragastos ,dar din din gitlej i-a iesit un sunet pierit ,mai degraba de strigat de ajutor .
Auzind, Printesa , isi pleaca privirile albastre catre el si cuprinsa de mila , vazindul tare rebegit , il ia in causul palmelor, dezmierdindul cu degetele ei lungi si parfumate.
-- Amaritule! de unde ai mai rasarit si tu?
Il apropie de buzele ei rosii ca para focului si il incalzii cu rasuflarea ei imiresmata.
Apoi il puse jos si il impinse usor cu piciorul ca sa plece .
Se intoare si merse parca plutind pe deasupra ierbii pina la marginea drumului unde o astepta o caleasca.
Broscoiul ,incalzit de acuma , si ametit de parfumul Printesei ,o urma pina la scara calesti , privind cu ochii bulbucati la faptura minunata ce-l scosese din amortire.
Din caleasca trasa de cai albi Printesa ii arunca o ultima privire si disparu .
Ramas singur pe marginea drumului se puse pe asteptat.
Si astepta, si veni seara ,si vintul inghetat il batea , si el astepta ,si a venit noaptea cu ger ,si el tot astepta nemiscat ....
Spre dimineata , cind se ingina noaptea cu ziua , si gerul e cel mai aprig, broscoiul tot astepta pe marginea drumului sa vina iar Printesa lui.
Cu ultima licarire a vietii, inainte sa traca pragul drumului catre vesnicie, isi dadu seama ca rasuflarea calda a Printesei nu fusese soapta cel indemnase sa indure atitea, cuvintele acelea ....Viseaza-ma ! si am sa vin....erau din mintea lui .

Cioburi de suflet

Duminica, 23. Noiembrie 2008 Timp 00:22.
Schimbat Luni, 07. Septembrie 2009 Timp 19:07.
Soarta asta neindeminatica mi-a scapat sufletul pe jos si am simtit cum s-a facut farime. Am adunat cu grija cioburile si acum incerc sa la lipesc [ vai de mine ce o iesi ] Dar inainte de a ma apuca de lucru zic ca e frumos din partea mea sa va arat si voua ca prieteni dragi din ce e facut. Sint multe cioburi, mai mari ,mai mici , asa ca blog-ul va dura mai mult . Dar sa va arat primul ciob.
Am implinit 280 de zile de cind s-a intruchipat fata din visele mele. Era o noapte friguroasa de februarie , la o ora tirzie si lumea plecase la culcare, din plictiseala rasfoiam utilizatorii si lasam comentarii. Poza din avatar nu mi-a atras atentia , decit m-a facut curios. Am deschis albumul si cind de dupa ecran m-a privit pentru prima oara am ramas inghetat
.Minute intregi am privit si nu imi venea sa cred. M-am intors la pagina principala a utilizatorului si am inceput sa citesc cu infrigurare si tremurind de emotie. Traia intr-o alta lume. Nimic nu aveam in comun. Si totusi ceva imi spunea ca e acea clipa unica in viata pe care daca o pierzi nu o vei mai avea niciodata iar regretul imi va macina sufletul mai fin decit aerul.
Comentariul lasat era neutru si fara nici o urma de interes si m-am pus pe asteptat.O clipa libera de aveam imi verificam mesajele, uneori si de 10 ori.Intr-un tirziu a raspuns, si asa s-a legat conversatia.
Vorbim rar, si cu multe insistente din partea mea, nu stiu daca au fost 20 de conversatii ,unele mai lungi altele un schimb de citeva cuvinte.O singura data am stat de vorba trei ore,trei ore de vis pentru mine. Las un mesaj si astept, astept tremurind de emotie un semn ca e bine .
Ce vise brodez pe marginea fiecarui cuvint, ce scenarii fac in mintea mea pentru prima intilnire, nu pot exprima cit de departe merg visele, ce casa avem ,cum traim zi de zi, unde mergem sa ne distram.Unele planuri sint realizabile, viabile , dar trebuie sa deschid sufletul ca sa vada si ea si sa afle de sentimentele mele. Nu numai curaj trebuie pentru asta ci si acea doza de nebunie a tineretii,si tocmai acest ingredient imi lipseste, acea nebunie frumoasa de care doar ei sint in stare, sa lase tot balta si sa inceapa in alt loc , sa ia de piept conventiile sociale si sa dea cu ele de pamint.
Ma opresc aici , e unul din cioburile principale si trebuie sa incep recontructia sufletului.

Pierdut muza ! Cine o gaseste sa se spele pe cap cu ea!

Marti, 07. Aprilie 2009 Timp 00:20.
Stiu ca e un subiect desuet ,tratat de multi utilizatori si de mai multe ori dar va rog sa aveti ingaduinta cu un Bizon batrin Care a simtit poate altfel decit voi.
Pina la urma nu am mai rezistat la atitea solicitari si efort si am cazut lat de somn .Nu am dormit mult ,dar foarte adinc si linistit ,alunecarea in vis afost lina ,aproape insesizabila ,doar la un moment dat am simtit cum se rupe ceva in mine .
Nu m-a durut nimic ,doar ca in fata ochilor mi-a aparut o cucoana uriasa , mai mare decit un bloc ivesmintata intr-o toga alba . Niciodata nu m-am omorit dupa genul de frumusete al statuilor grecesti din antichitate Dar asa trebuie ca aratau zeitele.
Aflat la picioarele ei ,dupa plecaciunea de rigoare am cersit inspiratie . Nici un raspuns ! Am apucat cu curaj marginea togii si am tras de citeva ori strigind : Tanti ! Tanti ! Putina inspiratie te rog!
Nimic ! Matahala s-a intors si a plecat cutremurind pamintul cu pasii ei .
Bine asa ! Da ! Nu dai nimic ! Las ca vezi tu veneratie din partii !
Gata ! de acum o sa scriu numai despre subiecte reale , pamintesti .