luni, 12 decembrie 2011

Întîlnire cu muza !

Aseară , ieşisem de la un client şi stăteam pe aleea blocului încercînd să notez concluzia discuţiei cînd aud în spatele meu o voce subţirică :
-Îmi daţi voie să trec ?
Adevărul este că sînt cam mult şi aproape că ocupasem întreaga alee . Mă întorc într-o parte , mă lipesc de gard şi mă uit chiorîş spre locul de unde venise vocea .
Nici dacă exploda o bombă atomică nu aş fi fost atît de surprins . Lîngă mine stătea fata pe care o consider sursa inspiraţiei şi pe care nu o mai văzusem din vară . O fracţiune de secundă mi-a fost de ajuns ca să o privesc si să-mi cer scuze că stăteam în calea ei . Nu a răspuns nimic ci doar a strîmbat dispreţuitor din năsucul cîrn şi a trecut repede mai departe . Am rămas sprijinit de gard , cu inima bătînd nebuneşte şi cu impresia că am văzut o zînă a aerului , atît de repede dispăruse . Totuşi am avut timp să văd transformările. De unde visam să-mi cufund faţa în coama de păr blond , acum era tunsă scurt , băieţeşte .

luni, 28 noiembrie 2011

Întoarcerea la matriarhat !

Tot ne ascundem după deget şi nu recunoaştem ca adevărata problemă a societăţi de azi este dorinţa femeii de a conduce din nou .
Acum 50 000 de ani cînd a predat sceptrul şi coroana bărbatului , a ştiut să accepte rolul de sclavă , atribuit învinsului , pentru că nu făcea faţă unei lumi ce se baza pe forţa brută şi pe creativitate .
Astăzi , datorită tehnologiei , pot din nou să facă tot ce facem şi noi bărbaţii .
Zgîndărite de tot felul de organizaţii feministe , ridică fel de fel de pretenţi fără să gîndească ce pot oferii .
Problema sexului s-a rezolvat demult , odată cu apariţia primului bordel . Problema gătitului , la fel , s-a rezolvat cu aparitia primului han .
Deci nu prea îşi mai dovedesc utilitatea decît ca mîjloc de perpetuare a speciei . Tot ce vrem de la ele este un parteneriat pe baza unui schimb reciproc avantajos . Oferim protecţie şi un trai linistit contra urmaşi , dacă se oferă şi companie plăcută însoţită de căldură sufletească vom ştii să recompensăm în consecinţă , şi tot aşa , vom face totul ca parteneriatul să fie cît mai îndelungat .
Dar în zilele noastre veniţi cu tot felul de pretenţii inoculate de aşa numitele femei se succes . De fapt aceste persoane sînt bărbaţi rataţi , adica minte de bărbat în trup de femeie , cea ce conduce la mari probleme psihologice . Lucrez de cîţiva ani în domeniul afacerilor şi am constatat pe propria piele că este un domeniu în care femeile nu au ce căuta . Însăşi medicina a stabilit ca bărbaţii şi femeile nu au creierele la fel si nici nu funcţionează în acelaş mod .
Cel mai corect ar fi ca sa acceptaţi rolul de mame si soţii si să nu încercaţi sa ne transformaţi în jucăriile voastre , s-ar putea să rămîneţi singure iar asta nu ştiu cum o să suportaţi .

miercuri, 9 noiembrie 2011

La ora aceasta deşi sînt în autobuz , într-o poziţie incomodă , vă citesc blog-urile şi constat că sînt multe persoane interesate de latura spirituală a vieţii şi care se întreabă dacă mai există ceva şi "după" . ROG CREŞTINII PRACTICANŢI SĂ NU CITEASCĂ ! ! ! NU VREAU SĂ SMINTESC PE NIMENI ! ! !
Încep prin a vă spune că viaţa CONTINUĂ şi după moartea fizică , dovadă find existenta unui institut de cercetare finanţat de Vatican . Cercetătorii au reusit să primească imagîni si să comunice verbal (mai multe informaţii găsiţi în cartea " Morţii ne vorbesc ") .

marți, 2 august 2011


Deşi ne cunoaştem de mult , de fiecare dată cînd ne vedem consider că este o întîlnire Zang .
Pentru că eu nu am timp iar cînd am timp sînt obosit , consideri că eşti ochii şi urechile mele pe site şi mă pui la curent cu tot ce s-a mai intimplat. Pentru toate acestea îţi spun : mulţumesc !
(blog scris pe telefon)

luni, 13 iunie 2011

Aripi frînte


Baricadat în fortăreaţa mea plina de întuneric şi gheaţă ,bîntuită de demonii singurătăţii , am îndrăznit din curiozitate să deschid poarta pentru a privii lumea de afară .

Lumina m-a lovit dureros la început , apoi cînd m-am obişnuit , am simţit căldura .

Eram uimit de cea ce vedeam , iarba verde , florile , oamenii ....totul era minunat .

În clipa în care am încercat să fac un pas înafară ,soarta a trîntit poarta lovindu-mă grav .

Acum eu bîntui pe culoarele îngheţate ale fortăreţei , transformat în demon al singurătăţii , tînjind după lumea de afară . Abia după transformare am înţeles .

Căldura de afară era fericirea !!!

Acum , eu ,ca demon al singurătăţii , bîntui imensa fortăreaţă de ghiaţă , toţi ceilalţi demoni fug din calea mea , nu că le-ar fi frică de mine dar fiecare se teme pentru viaţa lui .

Întîlnirile între demoni se termină întotdeauna cu moartea unia dintre ei , supravieţuitorul absoarbe forţa vitală şi odată cu ea şi cunoştinţele învinsului . Pereţii culoarelor sînt pline de trofee şi mesajele învingatorilor , ici un demon atîrnat cu capul în jos şi cu mesajul : „Vă aştept în Sala Mare !” ,mai încolo un cap retezat cu un alt mesaj : „Turnul de Sud vă va fi mormîntul !”.

Am avut şi eu întîlnirile mele , de asta o aripă o tîrîi după mine , scoasă din articulaţie , de asta am un corn rupt de la jumătate şi schiopăt de la rana singerîndă din piciorul drept . Ultimul demon pe care l-am învins cunoştea o cameră secretă , spre ea mă înderpt acum cu speranţa că voi găsii calea de trecere în lumea oamenilor .

Apăs o piatră din perete , răsucesc un suport de făclie şi o parte de zid se mişcă dezvăluindu-mi intrarea . Patrund într-o sală cu pereţii plini de cărţi , pe mese sînt adunate tot felul de aparate . Din amintirile celuilalt demon stiam tot ce trebuie să fac .

Am improvizat o forje şi am pus la înroşit piatra căzuta din cer . Cînd a devenit aproape albă şi scînteile săreau din ea am început să o bat cu barosul recitînd incantaţiile din Marea Carte a Lumilor . Cu fiecare lovitură , cu fiecare cuvînt , îmi transformam frustrarea singurătăţii în ură , o ură totală .

Cînd bucata de metal a ajuns o tablă , am început să o slefuiesc cu palma mea solzoasă si să recit alte incantaţii . Cu fiecare trecere a palmei peste suprafaţă , celelalte sentimente se transformau în furie , o furie distructivă .

Cînd mi-am văzut chipul , clar reflectat de oglinda astfel făurită , am sprijinit-o de perete si am recitat plin de ura şi furia răzbunării formula de trecere între lumi . Eram hotărît să distrug acel tărîm al cădurii sufleteşti şi al iubirii spre care soarta îmi refuzase trecerea .

Cînd oglinda s-a luminat , mi-am luat avînt ca să săr prin ea, ştiind că vîrtejul de lumină mă va duce unde doresc dar la jumătatea saltului m-am oprit şi am incremenit privind imaginile .

Pe un cîmp plin de flori , o fată cu părul castaniu culegea doar pe cele de culoare roşie şi le impletea în cumună . S-a oprit o clipă si a privit în zare , atunci i-am văzut ochii mari şi albaştrii care au topit dintr-o data tot ce era rău în mine .

Nu puteam să distrug o asemenea frumusete .

Am rămas să privesc în continuare acea făptură minunată care reuşise să scoată din adîncurile îngheţate ale sufletului meu cel mai frumos sentiment cu putinţă : Iubirea !

duminică, 13 februarie 2011

60 de secunde !

Stau în fotoliu privind pierdut prin televizor la noaptea de afară , nu este nici o lumină aprinsă nicăieri , sînt singurul treaz în întunericul geros . Percep doar pete colorate pe ecran , ele nu au nici o însemnătate pentru mintea mea ocupată cu gîndul la „Fata viselor mele „ .

Am 1000 de întrebări să-i pun , am 1000 de doruri să-i spun , un foc de 1000 de grade îmi arde sufletul .....
Deodată între mine şi televizor apare un nor gros şi negru ca iadul iar din el aud o voce ce-mi invadeaza mintea :
- Ce-mi dai pentru 1 minut petrecut cu ea ?
- Totul ! răspund fără ezitare
- Intră în nor ! Să nu scoţi un sunet căci nu o mai vezi şi îmi iau şi partea !
Mă ridic si pătrund în întunericul lipicios şi rece .


58...57....56......
Ies din nor direct in faţa ei . Mă priveşte uimită dar nu reacţionează , doar ne privim .
51....50......49 .......
Mă aplec , îi iau mîna şi o ridic la buze sărutînd-o tandru . Apoi ,uşor , îngenunghez , îmi scot verigheta şi din nou îi iau mîna ceremonios şi-i pun verigheta mult prea largă pentru degetele ei lungi şi fine .
.....40....39....38.......
O privesc îngenunghiat şi ochii ei mari îmi arată că a înteles semnificaţia gestulului , zîmbeşte , dar tot nedumerită este .
......30....29......28.....
Îmi scriu numele pe zăpada şi o văd cum citeşte concentrată . Nu mi-a dat drumul la mîna ,dar mă priveşte atentă . Mai scriu şi numele de utilizator iar ea citeste şi se încruntă de efortul căutării în minte după trei ani de uitare ...
.....21....20.....19.....
Acum totul îi este clar , se vede după bucuria ce-i luminează faţa . Îmi zimbeşte larg şi mă priveste cu interes . Mă ridic şi îi sarut mîna din nou şi apoi îi duc mîna la inima mea şi i-o ţin strinsa la pieptul meu ca să-mi simta bătăile inimii .
....12....11....10....
Cu cealalta mîna îmi mîngîe uşor obrazul , instinctiv ne apropiem unul de celălat pîna cînd între noi numai încape nici macar un ac şi stăm aşa , savurind bucuria de a fi împreună pentru prina dată .
....5......4....3.....
Simt cum încep să devin imaterial , simte şi ea , si mă priveşte uimită . Îi sărut uşor buzele şi totul dispare.......

Mă trezesc urłînd de furie şi de neputinţă . Sînt legat cu lanţuri între doi copaci în mijlocul unui pustiu de ghiaţă iar în faţa mea pluteşte un nor alb pe care văd ca pe un ecran tot ce se întimplă cu ea după ce am dispărut .


Stă cuminte în bancă şi învîrte verigeta mea pe deget privind-o concentrată , în jurul ei colegii o asaltează cu întrebări :
-D... a primit un inel !
-Taci fată ! e o verighetă !
-D... a fost cerută in căsătorie !!!
-Cine era tipul ?
Fără să spună o vorbă , îşi ia cărtile şi pleacă , lăsînd întrebările fără răspuns .
O văd cum aleargă pe străzi spre casă şi se aşează la calculator şi caută tremurînd de nerăbdare .
Deschide pagini peste pagini în căutarea mea şi ochii i se aburesc de lacrimi cînd mă găseşte într-un sfîrşit . Citeşte cu înfrigurare ţinînd verigheta lipită de buze , din cînd în cînd , mai dă o pagină iar lacrimile îi curg şiroaie pe obraji......

Din nou urlu şi mă smucesc în lanţuri privind aceste imagini , urlu şi urletul meu este acoperit de hohote de rîs .
Mă zbat ars de gerul cosmic pe dinafară şi de pîrjolul iubirii pe dinăuntru , şi aud o voce care-mi spune veselă :
-...Şi veşnicia nici n-a început încă ....