sâmbătă, 13 decembrie 2014

One of my Muse

https://www.facebook.com/MariaAmanda.Official/photos/np.114394121.1323091577/676193129145163/?type=1&notif_t=notify_mehttps://www.facebook.com/MariaAmanda.Official/photos/np.114394121.1323091577/676193129145163/?type=1&notif_t=notify_me

luni, 18 august 2014

Window with sweets


        Since childhood I liked sweets now at a venerable age, I was still addicted to them. You can not pass in front of a candy store and not stop at the window, I approach so much that sticks to the glass nose just like a child's appetite.
Eyed look every cake in hand and I imagine the taste, flavor and fragrance ingredients. I sit for a while so admired and dreaming, then I stick my hand in my pocket and remove my wallet.
I sighed open even though I know I make enough money but just to check. Only a miracle could fill and how nothing miraculous does not stick to me see the same amount to the last coin. I resign and stick my nose to the window again and continued to watch. Time passes careless and I have to go.
Me away from the window about 10 steps all the sweets and suddenly the thought flashed me an idea. I get money from a cake but maybe have enough for some candy.
I hurried back to the window and stick my nose in the right portion of the window where you are exposed to dozens of varieties of candy, they look colors, aroma and taste dream and again sigh when filling out my wallet to do the math.
When they are poor and greedy, I would by one of each, but such a mosaic than even the price of a cake. I resign and leave for the second time. Better not take any candy than to omit any sort.
And do not get to go too far the other idea is emerging. Maybe I can take a small cup of ice cream.
Ran back to the window and stick my nose where I placed the refrigerator beside large metal vats overflowing with ice cream of all kinds. My eyes run from one container to another and they start to feel going cold cream and flavor of each kind
When i take out my wallet to recalculate notice that inside the store i”m followed by dozens of eyes. Perhaps i give a funny show with my indecisiveness and excessive appetite. I am ashamed and go before the window before I took as a beggar.
I like to get some candy or pity cake would be beneath my dignity. I still feel able to gain money to buy my candy dreams.
In my trips I hope that I will meet many windows with sweets and maybe one of them will find the perfect combination to get my money and then I will come and I will take victory worthy sweets desired. I'll sit at a table and I enjoy every bit of cake in the sight of those who laughed at me.
Aaaah! Excuse me! I hope you understand that windows are sites, money and sweets are my stories ..... and sweets are you , girls that I admire!

by Tonko Alexander

joi, 17 iulie 2014

The fabulous life of Ophelia Overdose: Another fabulous trip to Los Angeles

The fabulous life of Ophelia Overdose: Another fabulous trip to Los Angeles: I was insanely excited about this trip as Los Angeles has been become my home away from home. The whole trip turned out to be even more...

joi, 12 iunie 2014

Amurg amar




Creat 10-06-2014

       Zilele trecute v-am spus că mi-am revăzut iubirea neîmpărtășită și că acest lucru m-a întors pe dos dar nu a fost doar atît , a mai fost ceva care mi-a pus capac . Acum , că m-am liniștit cît de cît , vreau să vă povestesc tot ce am trăit în cîteva ore .....
.....Am plecat de la servici după terminarea programului și în drum spre casă  piața a fost primul punct de oprire . Lista fiind mare , s-au umplut repede două sacoșe mari de rafie . Era cald , eu eram îmbrăcat gros deoarece dimineața fusese chiar rece , sacoșele erau grele și obosit , deabia mă tîrîiam spre casă .
Mai aveam vreo 20 de metri pînă să intru pe strada ce duce la blocul meu cînd văd în fața mea fata pe care o numesc iubirea mea neîmpărtășită ” . Era pe trotuar , cu copilul de mînă și stătea de vorbă cu cineva . Și ea m-a văzut pentru că a început să întoarcă capul cînd spre mine cînd spre interlocutor . Am trecut pe lîngă ea , tot aruncîndu-ne priviri și am depașit-o tot cu gîndul că nici de data aceasta soarta mi-a fost potrivnică . Eu aveam mîinile ocupate cu bagaje iar ea era cu copilul și mai și discuta cu o persoană  
După 10 metri am cotit pe strada ce mă ducea la bloc și nu am facut decît cîțiva pași și m-am simțit privit . Întorc capul și o vad cum trece prin capătul străzii , de mînă cu copilul și privindu-mă . Așa am mers în continuare , eu uitîndu-mă peste umăr la ea , ea privind cum mă îndepartez , pînă a trecut strada și a dispărut după un bloc .
Deabia am ajuns acasă , nu mai simțeam greutatea sacoșelor , nu mai eram obosit ci doar întors pe dos pentru că nici de data aceasta , a-n-a oară nu am reușit să mă prezint și să-i las o carte de vizită cu datele mele . După atîția ani de schimburi de priviri vreau să-i dau șansa să poată discuta cu mine dacă va dori acest lucru . 
Am mîncat , cu gîndurile pierdute și cu inima grea dar nu știam că bătaia de joc pusă la cale de soartă nu s-a terminat încă . Mai aveam un drum de făcut.....
Primesc un telefon de la părinții mei care vroiau să-mi dea niște tăvi și grătare de la aragaz . Ei își luaseră unul nou iar eu aveam nevoie de ele pentru a coace mai multe plăcinte odată .
Nu mai mă schimb , doar mă încalț și plec . Pentru că stau la doar 2 stații scurte de autobuz , nu îmi mai iau nimic , doar cheile și o i-au printre blocuri cu mîinile în buzunare și îngîndurat . Ajung repede și primesc doi saci mari de rafie pe care nu-i mai leg ci doar îi strîng bine în pumni cu gîndul că poate așa îmi voi descărca nervii făcuți din cauza soartei cinice . Habar nu aveam ce avea să urmeze și cît de sadică poate fi soarta cu noi oamenii .....
Ies din blocul unde locuiesc părinții mei și mă îndrept spre stația de autobuz pentru că sacii erau grei și afară începea să coboare întunericul .
Ajuns în stație las sacii jos , care se răstoarnă într-un zgomot infernal de table goale și mă apuc să mă uit la apusul soarelui reflectat de geamurile blocului de vis a vis în așteptarea autobuzului . Mintea mea era dusă după    „ iubirea neîmpărtășită „ dar cel de al 6 lea simț mă avertizează că sunt privit
Rotesc ochii prin stație și zăresc mai departe de mine o fată întoarsă cu fața spre mine . O evaluez rapid și fără intenții , așa , ca o constatare a unei prezente .... în jurul a 18 ani , păr blond arămiu lung , înălțimea între 1,60 și 1,50 , bine legată și cu forme apetisante .....
Las evaluarea pentru că în stație oprește autobuzul , apuc sacii cu nădejde și urc pe la ușa din spate pentru că este mai mult loc pe platformă și las sacii jos și mă apuc de bara de lîngă ușă iar cu coada ochiului o zăresc cum urcă și ea pe ușa de lîngă șofer .
În autobuz nu mai era decît o persoană , atît , care stătea în picioare la ușa de la mijloc . Toate scaunele erau libere .
O văd că strabate tot autobuzul și se așează pe ultimul rînd de scaune , cu fața spre mine și scoate telefonul și începe să privească la ecran , lăsîndu-mi astfel timp să continui să o observ .
Abia acum , la lumină , o văd mai bine și rămîn siderat .
Are o piele fină , albă , o gură micuță ca de păpușă , de fapt toată înfățișarea ei inpira o păpușă iar cînd termină de citit , pune telefonul în buzunar și ridică spre mine o pereche de ochii imenși gri-verzui …..
Simt cum privirea ei mă scanează din cap pînă în picioare și apoi cum se fixează în ochii mei .
Mă înroșesc tot , exact ca un puști , sunt îmbrăcat cu un pantalon de trening și un soi de tricou flanelat iar în picioare am niște tîrlici , toate sunt haine de casă , uzate și parapurtate …..și mai și car după mine doi saci de rafie cu table….arăt exact ca boschetarii aceia care strîng fiare și sticle ca să le vîndă și să cîștige de-o jumătate de vodkă genocid .
Stăteam așa și ne priveam , eram fascinat de contrastul dintre gura aceia micuță , cu buze frumos conturate , pline , și ochii imenși . Nici nu am simțit cînd au trecut cele două stații și a trebuit să cobor .
Am rămas în stație și ne-am privit în continuare pînă autobuzul s-a depărtat prea mult ca să o mai pot vedea .
M-am prăbușit pe banca din stație și am dat cu capul de cîteva ori în stîlpul ce susținea acoperișul stației ca să mă calmez , ce aș fi putut să-i spun …. Cine sunt ? Că frumusețea ei m-a cutremurat și că privirea ei a coborît pînă în adîncul sufletului meu , spărgînd uși demult încuiate și dînd la iveală sentimente sechestrate acolo pe vecie ?
Și dacă am fi vorbit , oare ce aș fi putut să-i ofer eu , care sunt la amurgul vieții……
Poate că-i mai bine așa , să rămîn cu amintirea unei fete frumoase , pe care nu o cunosc și pe care nu o să o mai văd niciodată …..      

                                                                     de Tonko Alexandru

vineri, 23 mai 2014

Moon Goddess





Created: Wednesday, 21. May 2014 Time 12:39.

Note - Pictures Belongs to: KAMW http://asasd93.blog.me/ Please Promote this beautiful girl!

……..She took with her on a beam of blue light , and rode up to a house hidden in a dense forest . I entered the only room that formed the house was modest , seemed left but not too often used . I remained motionless by the door but Moon Goddess began to walk around the room as if checking something



In later after seeing that all was well explained :
- Here is my refuge, where I hide when I want to get rid of the position of Goddess , the duties , the courtiers and servants of my
palace . I come here and dream about being a normal girl . I dream I'm in love and I wait for my lover , this is the house where we live , our children will be born here and be happy as a family .
- It is a beautiful and peaceful! I said whatever
with a shrug .
I was near of a Goddess and that it does not impress me , I visited countless worlds , so nothing could surprise me . I just wanted to learn what she promised .
- Looks weird in your clothes ! Please dress with kimono on the corner of the bed !
I reluctantly complied . I believe it is a fad to them or if they were coming , do not go too far out . When I was ready , she took went in front of a mirror and she arranged the folds of the kimono that was my ignorance on how I dress .



Then he headed in a corner of the room where there was a stove and a tea service .
- I'm thirsty ! Make me some tea !
- Goddess ! I do not know the tea ceremony and do not want to offend you with my ignorance !
- I went down to your room , we traveled together , I helped to dress and we're alone here , do you think I will not mind that ? I just want to drink tea with you , no matter what you do .
I sat on the stool in front of stove and began to arrange the wood into the firebox . I took a piece of tinder and flint and after several attempts I managed to pull a few sparks that fell on tinder thus obtaining a
piece of embers . I put the coals on a piece of paper and gently blow I managed to make a flame appear that I put it in the wood stacked . I put water in a clay pot and put the bowl on the stove . Remains only to wait for the water to boil  
Goddess always stood behind me holding a hand on my shoulder . When he saw that thread started out steam from water gave me a lacquered wooden box .
- Inside is wood of
the Tree of Wisdom ! Put a piece as a grain of rice and pour boiling water over it . I'm tired , I'm going to lie in bed .
I have not returned any moment nor I said anything , it was not necessary , I could hear the rustle of silk on her every move .
When given hot water , I took a wooden tray and put her two cups . Probably in bed watching me closely to everything I did .
- Put one cup ! We passed the first kiss so that we can drink from the same bowl !
I complied and put the cup back on the shelf . I opened the box and immediately spread a wonderful fragrance in the room . I hardly found a piece of wood of the right size and put it gently on the bottom and when hot water touched wood it is completely dissolved in water colored with yellow gold .
I approached the bed and knelt , holding out the tray .


He took the cup with delicate movements and brought it to she lips as if kissing the liquid and then put back the bowl .
- I've had enough ! You can drink all the tea !
I drank and I sips , unable to take my eyes from the Goddess .
Heat by the tea and looked me wrapped in a dizzying whirlwind making me dizzy like the hottest drink .
- Can you lie next to me if you're sleeping ! I will watch you and I will guides you in dreams !
I slept beside her , taking care not to touch her but watching her and wanting to take her to the world of dreams ........

by Tonko Alexander

sâmbătă, 19 aprilie 2014

duminică, 23 martie 2014

Dragonul și fata

A fost o dată ca niciodată , cu mult timp în urmă , o fata care înțelegea graiul animalelor . Și cum umbla ea prin pădure după plante de leac , a început o furtună năprasnică . Norocul ei a fost că a zărit intrarea unei peșteri . A pătruns cu puțină teamă dar pentru că știa graiul animalelor , nu credea ca ar fi în pericol . S-a așezat lîngă intrare și a început să aștepte să se termine furtuna . Deodată a auzit din adîncul peșterii un geamat de durere . La început a crezut că poate este un urs , rănit de vreun vînator . Dar , era un dragon care fusese rănit cu mult timp în urmă , în lupta cu un cavaler și se retrasese în adîncul peșterii ca să moară . Fata și-a făcut curaj și a înaintat pînă a ajuns într-o sală mare , unde în mijloc , zăcea încolăcit dragonul , care o simțise și îsi ridicase cu greu , capul... Cînd fata s-a apropiat de el , a deschis un ochi și a privit-o foarte atent . Era o ființă magică și avea puterea să vadă sufletele muritorilor , așa că a văzut bunătatea din inima fetei și a lăsat-o să-l cerceteze . Ba chiar s-a întors într-o parte arătîndu-i astfel rana . Fata s-a apropiat de dragon și a vazut în pieptul lui o rană de lance în care rămăsese vîrful și o parte din lemn . Cum se pricepea la leacuri și întotdeauna avea în desaga ei cîteva ierburi vindecatoare a început să adune lemne ca să facă un foc și să fiarbă plantele pentru o compresă . Cînd a terminat de strîns lemnele și le-a clădit pentru foc și-a dat seama că nu are cu ce le aprinde . S-a apropiat de capul dragonului și mîngîindul ușor i-a spus să sufle puțin foc . Dragonul a înțeles și a suflat spre lemne și ele s-au aprins . Apoi fata pus plantele la fiert în ulceaua în care ținea apa de baut și a început să curete rana dragonului . Tot vorbind cu el și tot punînd întrebări ca să-i distragă atenția a ajuns la fierul lancii . S-a oprit și i-a spus că o să-l doară tare rău dar ea va fi lîngă el și-l va mîngîia ca să-i trecă durerea . A apucat cu nădejde de lemnul lancei și în timp ce cu o mînă îl mîngîia pe bot , cu cealaltă a smuls afară vîrful lăncii . Oricît s-ar fi abținut dragonul , durerea a fost atît de mare încît a umplut peștera cu urletul lui . Fata s-a repezit și a luat ulceaua de le foc și scoțîndu-și năframa cei ținea legat părul a început să spele rana cu fiertura de plante . La sfîrșit , a udat bine năframa și a îndesat-o în rană ca să oprească scurgerea sîngelui . Obosită de efort și de emoții fata s-a așezat lîngă dragon , sprijinită de el . Și dragonul era obosit de suferință dar ușurat de durere așa că s-a încolăcit în jurul fetei și a acoperit-o cu aripa ca de liliac pentru a o încalzi . Liniștiți acum , au alunecat într-un somn odihnitor . Au dormit mult timp și cînd s-au trezit focul era stins și nu mai erau lemne ca să pună din nou apă la fiert ca să curețe rana . Norocul lor că fata știa un izvor cu apă tămăduitoare aflat nu prea departe . Au ieșit din peșteră în lumina dimineții și au pornit prin pădure . Totul era liniștit acum , păsărelele cîntau și singurele urme ale furtunii erau cîte o creangă ruptă ici , colo și picurii de apă ce se scurgeau de pe frunze . Ajunși la izvor , întîi a intrat fata pînă cînd apa i-a ajuns la umeri și apoi l-a chemat si pe el în apă . Au stat așa , în apa binefăcătoare
pînă cînd sîngele închegat al dragonului s-a dizolvat în apă și fata a putut să scoată năframa din rană . Au ieșit din apă și pînă s-au uscat fata a strîns din nou lemne și plante și le-a pus la fiert ca să curețe adîncul ranii . Apoi s-au întors la peșteră și iar au stat de vorbă . Cînd a venit seara au aprins un foc și la lumina lui au stat lipiți unul de celelălat tăcînd și privind dansul flăcărilor pînă au adormit . Dimineața iar au mers la izvor și au intrat din nou în apă . Era minunat să stai în preajma unei ființe magice cum era dragonul , știa atît de multe și sub înfățișarea fioroasă se ascundea defapt un suflet frumos și delicat . După trei zile fata a văzut că în adîncul rănii din pieptul dragonului a început să crescă carne nouă , sănătoasă , cea ce însemna că se vindeca și în curînd va fi din nou puternic . Îi spuse că treaba ei se terminase și că vroia să plece acasă . Degeaba a încercat dragonul să o oprească spunîndu-i că locul ei este acum lîngă el și că în lume nu mai este loc pentru ea , era prea hotărîtă să plece . I-a dat cîțiva solzi micuți din coadă care s-au transformat în aur în palma fetei și a asigurat-o că o va aștepta să se întoarcă . Fata a plecat la răsăritul soarelui și a tot mers prin pădure pînă cînd , aproape de seară a ieșit în marginea pădurii . Priveliștea ce se arăta ochilor fetei i-a tăiat răsuflarea . Ceva mai departe de ea , pe o bandă cenușie , se mișcau cu mare repeziciune niște cutii colorate iar în depărtare se zărea un oraș cu case înalte pînă la cer . S-a așezat jos și a început să observe mai cu atenție , aerul mirosea ciudat , păsărele nu cîntau sau nu mai existau pentru că pe cer zburau un fel de alte păsări strălucitoare ce făceau un zgomot asurzitor . Nici verdele crud al ierbii nu se zărea ci numai benzi cenușii . Pe măsură ce se însera casele deveneau din ce în ce mai luminate . Și cutiile ce alergau pe benzile cenușii aveau lumini . S-a culcat acolo privind pînă a adormit la casele strălucitoare și înalte pînă la cer . Dimineața a pornit spre oraș mergînd pe lîngă o bandă cenușie , așa a văzut ca în cutiile colorate ce alergau cu mare viteză erau oameni . Cînd a ajuns lîngă prima casă , s-a simțit copleșită , era atît de înaltă încît trebuia să-și lase capul mult pe spate ca să-i vadă acoperișul . Și oamenii erau schimbați , îmbrăcați ciudat , vorbind straniu încît deabia înțelegea cîte un cuvînt ici și colo , foarte grăbiți și încruntați . A încercat de cîteva ori să stea de vorbă cu cîte cineva dar nimeni nu avea timp pentru ea . S-a plimbat printre casele înalte pîna s-a simțit sufocată de mulțimea de oameni , de lipsa copacilor și a florilor . Cînd a început să se întunece și luminile din case s-au aprins învăluind totul într-o strălucire rece , a apucat drumul înapoi spre padure . Cînd a obosit , s-a lăsat jos și s-a culcat direct pe pămînt pentru că iarba nu mai exista . Dimineața , înainte de răsăritul soarelui a plecat spre pădurea ce se zărea la orizont ca o dungă verde și deabia cînd a ajuns între copaci s-a simțit liniștită , a stat un moment ca să asculte ciripitul păsărelelor , a respirat cu nesaț parfumnul pădurii și s-a răcorit de la vîntul ce adia printre copaci . Dragonul nu o aștepta la intrarea în peșteră , așa cum promisese și a trebuit să intre iar în adîncul întunecat . L-a găsit în sala cea mare , unde zăcuse rănit , stătea tot încolăcit . S-a apropiat de el și s-a speriat , arăta rău de tot , slab , cu pielea atîrnînd pe coaste , cu solzi rasfirați sau căzuți în unele locuri . Cu o voce slabă i-a spus să aibă grijă de urmașul lui , pe care îl va găsii în sala unde tine ascunsă toată cunoașterea lumii . Fata s-a aplecat și l-a mîngîiat pe bot și apoi i-a închis ochii și s-a îndreptat spre sala unde trebuia să găsească urmașul dragonului . Înainte să iasă a întors capul și a aruncat o ultimă privire dragonului , deja se transformase în piatră . A mers cu curaj mai în adîncul peșterii și a dat de o sală mai mică , plină de cărți printre care se afla noul dragon al lumii .
Stînd lîngă el și citind carțile aflate acolo a înteles că pe lume nu poate exista decît un dragon , că acesta iese din ou în momentul morții celuilalt și că moștenește toată știința și puterea predecesorilor . Tot din cărți a aflat ce sacrificiu facuse dragonul pentru ea . Îsi epuizase forțele ca să o mențină în timpul lui cînd ieșise din pădure și a vizitat orasul . Fusese peste puterile lui să controleze și să susțină doua linii temporale .

de Tonko Alexandru

sâmbătă, 1 martie 2014

De vorba cu Diavoliţa


Note :Picture belongs to: KAMW http://asasd93.blog.me/
Please promote this beautiful girl !


       Acum cîteva zile am primit un telefon prin care o voce de femeie îmi solicita încheierea unei poliţe de asigurare . De obicei nu dau curs acestor cereri dacă nu cunosc persoana sau nu este recomandată de cineva cunoscut dar vocea plăcută şi vocabularul ales m-au făcut să calc această regulă . A contat şi locaţia imobilului , care se afla într-un cartier vechi şi linistit .
Aşa că astăzi , înainte să se întunece , am ajuns la adresa indicata . Mă aflam în faţa unei vile , construită la începutul secolului 20 , bine întreţinută , cu acoperiş de ţiglă . Ferestrele mari , aveau rama originală de lemn , iar geamurile erau cu siguranţă de cristal pentru că ultimile raze de soare se transformau în mici curcubee reflectate de marginea slefuită .
Am urcat cele 5 trepte spre uşa de la intrare , o adevărată operă de artă din lemn de stejar sculptat . Nu a fost nevoie să sun , cînd am ajuns în faţa ei , mi-a fost deschisă de un valet .
În spatele uşii se afla o sală de primire , cu o scară ce urca la etaj . Valetul îmi indică o uşa şi rosti
- Doamna vă aşteaptă !
Tot valetul mi-a deschis şi uşa salonului , dezvăluindu-mi o cameră mare cu mobila în stilul începutului de secol 20 . Am păşit cu curaj înăuntru dar nu am apucat să fac decît un pas rămînînd încremenit cînd am zărit stăpîna casei . Am vrut să fac un pas înapoi dar m-am lovit de valet ca de un zid . Rămăsese strategic în cadrul uşii ca să nu pot iesi .
- I-a loc ! Spuse doamna , indicîndu-mi un fotoliu aflat în faţa canapelei .
  Avem multe de vorbit !
Nu-mi puteam lua ochii de la corniţele din frunte . Dacă făceam excepţie de ele , era o frumuseţe de femeie , cu un corp superb , o piele perfectă , alba şi fină ca portelanul . Parul lung de un alb stralucitor încadra o fata de copilă inocentă .
M-am aşezat în fotoliu şi am aşteptat politicos să înceapă discuţia .
- De ce mă privești așa concentrat ?
- Mă așteptam să simt miros de pucioasă !
A izbucnit într-un hohot de rîs cristalin și după ce s-a liniștit a început să vorbească .
- Uiți că suntem îngeri , ....căzuți....este drept  , dar totuși îngeri . N-i s-au
  luat aripile dar n-i s-au dat coarnele . Și Moise a căpătat coarnele o dată cu
  cele 10 porunci . Este semnul dețineri puterilor creatoare , din cauza acestei
  puteri am fost goniți , am vrut să fim egali cu Divinitatea , nu supușii
  Divinitați ca ceilalți îngeri . Dar să revenim la situația ta ,....ai mari datorii
  fața de mine . Am cheltuit o mulțime de energie pentru tine și trebuie să
  plătești datoria .
- Nu am semnat nimic cu sîngele meu , asemenea lui Faust și nici nu te-am 
  invocat pentru a cere ceva .  
- Direct nu mi-ai cerut nimic , nici nu m-ai invocat . Dar dorința ta de a creia
  povești a fost atît de mare încît a produs un gol pe care am fost nevoită să-l 
  umplu . Din cauza ta am creiat pustiul de gheață pentru  60 de secunde  
  , tu doar te-ai dus acolo și ai descris ce ai văzut și ce ai simțit .
- Este imposibil ! Doar m-am gîndit și mi-am imaginat sau am visat , nu am
  fost nicăieri !
- Trebuie să-ți aduc aminte cîte cărti de filozofie ai citit ? Că încă ai îndoieli
  asupra acestei realități ? Cîte întrebări ți-ai pus și cîte nopți nedormite ai 
  reflectat la realitatea din vise ?
- Este adevărat ! M-am gîndit mult , mi-am imaginat și mai mult , dar nu cu
  intenția de a creia ci doar ca să știu , să aflu !
- A fost deajuns ca să declanșezi procese la nivel energetic despre care nu
  știai , dar acest fapt nu te scuză , după cum am spus , eu a trebuit să umplu
  ruptura creiată de tine . Nu cunoști puterea gîndului și nici energia lui .
Se ridică de pe canapea , imediat m-am ridicat și eu , dar a făcut un semn cu degetele și o forță invizibilă m-a trîntit înapoi în fotoliu ținîndu-mă fixat acolo . A trecut pe lîngă mine și în trecere mi-a atins mîna cu arătătorul , am fost scuturat de un fior ca de curent electric dar înghețat ca spațiul cosmic .
O auzeam în spatele meu cum desface ceva și toarnă într-un pahar , întreaga cameră s-a umplut de un parfum minunat , flori , fructe , plante aromate , toate parcă amestecate deși le simțeam pe fiecare .
A apărut din nou lîngă mine cu un pahar în mînă și s-a așezat provocator pe brațul fotoliului . A luat o gură din lichidul rubiniu ce umplea paharul și și-a trecut degetele peste fruntea mea ca într-o mîngîiere făcîndu-mă să mă scutur iar din cauza fiorilor înghețați .
- Ai două posibilități de a plătii datoria ! Una ar fi să-ți iau sufletul acum iar
  cea de a doua , să plătești o parte din datorie lucrînd cu mine ! Ce alegi ?
- Am să colaborez !
Mai luă o gură din lichidul rubiniu și apoi îmi duse paharul la buze dîndu-mi să beau și eu . Am fost invadat de aroma și dulceața fructelor , parcă era un suc dar avea și puțin alcool deși nu părea a fi vin . M-a lăsat să iau doar o gură .
- Îți place ? Pe vremuri băutura aceasta se numea ambrozie , este făcută din
  fructele ce cresc în grădina primordială . Deși este un teritoriu interzis nouă
  , reușim să primim înca licoarea zeilor , cum spuneau cei din vechime .
- Este foarte parfumată și foarte dulce ! Nu cred că este ambrozie , este doar
  un suc de fructe exotice puțin alcoolizat . Abrozia conferea puteri dincolo
  de orice închipuire celui ce o bea iar pămîntenii mureau de la prima
  înghițitură .
De pe brațul fotoliului se lăsă să alunce în brațele mele și își lăsă capul pe umărul meu .
- Deși sunt lipită de tine , nu mai simți descărcările energetice pe care le-ai
  simțit cînd te-am atins înainte să bei și nici nu ai murit !
Îmi duse din nou paharul la gură și mă obligă să mai beau . De îndată ce lichidul ajunse în stomac am simțit cum se răspîndește un foc în mine . Focul urca prin vene și nervi , se răspîndea în muschi și cînd ajunse în cele din urmă în creier , eram încredințat că dețin o putere mai mare decît mi-aș fi închipuit .
- Ce trebuie să fac ? Cum pot să plătesc datoria ?
- Nu trebuie să faci nimic , doar să stai aici . Te voi duce eu în lumile creiate
  de tine , simpla prezență a sufletului tău va echilibra deficitul energetic și
  le va menține reale !
- Nu se poate să fiu în doua locuri diferite în acelaș timp ! Energetic nu este
  posibil !
- Parcă ai citit o carte despre particule subatomice , identificaseră una care ,
  matematic , putea să se afle în două locuri . De atunci au trecut cîțiva ani ,
  între timp s-au deschis centre de cercetări mai mari și mai puternice , este 
  posibil să se fi aflat mai multe !
A întins brațul și mi-a mai dat să beau din pahar , am băut lacom , cu înghițituri mari , vroiam să simt cît mai multă putere în speranța că această forță îmi va releva cîte ceva din secretele universului , dar nu simțeam decît trupul vibrînd încărcat la maxim cu energie .
Fără să îmi dau seama , am ridicat bratul și am început să-i mîngîi părul , nu mai eram fixat în fotoliu sau îmi dăduse drumul ea . Cu celălalt braț i-am înconjurat strîns mijlocul lipindu-i trupul și mai tare de al meu . A oftat ușor și apoi a ridicat capul de pe umărul meu căutîndu-mi buzele .
Nici cînd nu a mai existat un astfel de sărut , întîi a început să se învîrtă camera , apoi totul s-a transformat într-o tornadă care ne amestecat simțurile și corpurile pînă la neantizare .
Într-un tîrziu mi-am revenit , în jurul meu era întuneric și o liniște apăsătoare , se auzea doar șuieratul vîntului și îi simțeam adierea pe față . Am scos telefonul din buzunar și am privit ora , era mult după miezul noptii . Cu ajutorul luminii de la ecran am privit în jur . Eram în același fotoliu dar acum era putrezit și ros de vreme , la fel era și camera , o ruină înegrită de timp . Vîntul bătea prin ferestrele fără geamuri , tapetul atîrna cojit de la ploaie iar în podea se vedea o gaură mare ce dezvăluia pivnița , totul mirosea a umezeală și mucegai . Cu grijă , ținîndu-mă de pereți am reușit să ajung în stradă . M-am întors și am privit din nou clădirea , o vilă cu acoperișul prăbușit în interior , cu etajul aproape dărîmat și înegrit de fum .
Din acea noapte , mi-e frică să mai dorm , mi-e frică să mai visez ......dacă mă culc , visez că sunt Regele din Iubire fără leac  și mă plimb pe crestele înghețate ale munților . Și Regelui îi este frică să se culce pentru că se visează demonul din  Aripi frînte .
Altă dată m-am visat pilotul din Iubire imposibilă , care și el se chinuia să nu doarmă luînd energizante pentru că se visa în mijlocul Poienii Sacre ținînd de mînă fata umană și privind la Regina Zînelor din Lacrimi de fluturi ...............

de   Tonko Alexandru

joi, 30 ianuarie 2014

The fabulous life of Ophelia Overdose: My very first Halloween in the US

The fabulous life of Ophelia Overdose: My very first Halloween in the US: Oh sh** I am very late with this blog post but I really want to share last years Halloween adventures with u! It sounds LOOOONG ago but it...

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

60 de secunde



        Stau în fotoliu privind pierdut prin televizor la noaptea de afară , nu este nici o lumină aprinsă nicăieri , sînt singurul treaz în întunericul geros . Percep doar pete colorate pe ecran , ele nu au nici o însemnătate pentru mintea mea ocupată cu gîndul la „Fata viselor mele „ .
Am 1000 de întrebări să-i pun , am 1000 de doruri să-i spun , un foc de 1000 de grade îmi arde sufletul .....
Deodată între mine şi televizor apare un nor gros şi negru ca iadul iar din el aud o voce ce-mi invadează mintea :
- Ce-mi dai pentru un minut petrecut cu ea ?
- Totul ! Tot ce vrei !!!
Mă ridic și pătrund în întunericul lipicios şi rece …….
…..58...57....56......
Ies din nor direct în faţa ei . Mă priveşte uimită dar nu reacţionează , doar ne privim .
…..51....50......49 .......
Mă aplec , îi iau mîna şi o duc la buze sărutînd-o tandru . Apoi , uşor , îngenunghez , îmi scot verigheta şi din nou îi iau mîna ceremonios şi-i pun verigheta mult prea largă pentru degetele ei lungi şi fine .
.....40....39....38.......
O privesc îngenunghiat şi ochii ei mari îmi arată că a înteles semnificaţia gestulului , zîmbeşte , dar tot nedumerită este .
.....30....29......28.....
Îmi scriu numele pe zăpadă şi o văd cum citeşte concentrată . Nu mi-a dat drumul la mîna , dar mă priveşte atentă . Mai scriu şi numele de utilizator iar ea citeste şi se încruntă de efortul căutării prin memorie după trei ani de uitare
.....21....20.....19.....
Acum totul îi este clar , se vede după bucuria ce-i luminează faţa . Îmi zîmbeşte larg şi mă privește cu interes . Mă ridic şi îi sarut mîna din nou , apoi îi duc mîna la inima mea şi i-o ţin strinsă la pieptul meu ca să îmi simtă bătăile inimii .
.....12....11....10....
Cu cealalta mînă ea îmi mîngîe uşor obrazul , instinctiv ne apropiem unul de celălalt pînă cînd între noi numai încape nici macar un ac şi stăm aşa , savurînd bucuria de a fi împreună pentru prima dată .
.....5......4....3.....
Simt cum încep să devin imaterial , simte şi ea și mă priveşte uimită . Îi sărut uşor buzele şi totul dispare.......
……Mă trezesc urłînd de furie şi de neputinţă . Sînt legat cu lanţuri între doi copaci , în mijlocul unui pustiu de ghiaţă iar în faţa mea pluteşte un nor alb pe care văd ca pe un ecran tot ce se întimplă cu ea după ce am dispărut .....

……..Stă cuminte în bancă şi învîrte verigheta mea pe deget privind-o concentrată , în jurul ei colegii o asaltează cu întrebări :
- D... ai primit un inel !
- Taci fată ! E o verighetă !
- D...ai fost cerută in căsătorie !
- Cine era tipul ?
Fără să spună o vorbă , îşi ia cărtile şi pleacă , lăsînd întrebările fără răspuns
O văd cum aleargă pe străzi , spre casă şi se aşează la calculator , cum caută tremurînd de nerăbdare .
Deschide pagini peste pagini în căutarea mea şi ochii i se umplu de lacrimi cînd mă găseşte într-un sfîrşit . Citeşte cu înfrigurare ţinînd verigheta lipită de buze , din cînd în cînd , mai dă o pagină iar lacrimile îi curg şiroaie pe obraji.......

……Din nou urlu şi mă smucesc în lanţuri privind aceste imagini , urlu şi urletul meu este acoperit de hohote de rîs .
Mă zbat ars de gerul cosmic pe dinafară şi de pîrjolul iubirii pe dinăuntru , aud o voce care-mi spune veselă :
- Şi veşnicia nici n-a început încă !

…..Legat de cei doi copaci privesc pustiul de ghiaţă din faţa mea , este un plan perfect drept , nici o crăpatură , nici o movilă , nimic de care să-ţi agăţi privirea , nici un punct de reper , nimic ..... doar cei doi copaci de care sînt înlănţuit şi norul alburiu din faţa mea pe care diavolul îmi arată imagini .
De la un timp , se pare că torţionarul meu este ocupat cu altceva ori m-a uitat ori s-a plictisit de mine . Mă lasă atîrnat , să zac în gerul cosmic , bătut de vînturi amestecate cu cristale ghiaţă ce-mi răzuie pielea pînă la sînge , mă lasă prada propriilor amintiri care mă pîrjolesc pe dinăuntru .
Nu ştiu cît a trecut de cînd sînt aici , nu există nici zi , nici noapte , doar o lumină gri , uniformă . Am meditat la tot ce s-a întîmplat şi arsura dinăuntrul meu s-a transformat într-un foc domol care mă încălzeşte oarecum , ea este în altă lume , probabil că a uitat straniul minut şi acum îşi trăieşte fericită viaţa .
Deodată lîngă mine a apărut o raza de lumină şi pe ea a coborît rapid o sferă strălucitoare de un alb pur , s-a învîrtit de cîteva ori în jurul meu şi apoi s-a oprit cîte o clipă în dreptul fiecărui lanţ . De fiecare dată din lumină a ieşit o mînă subţire şi delicată care a atins zalele iar acestea au scos un clinchet cristalin semn că au crăpat . La ultimul lanţ , pe lîngă mîna ce îmi reda libertatea am zărit şi o suviţă de par blod , lung , ce avea reflexele nisipului . Apoi sfera a început să urce rapid şi raza de lumină a dispărut .
Am zmucit cu putere lanţurile şi întradevăr zalele s-au spart de parcă ar fi fost de sticlă . Nu am mai aşteptat şi am început să fug , nu conta direcţia , undeva trebuia să se termine acest pustiu . În timp ce alergam , în mintea mea nu era decît un gînd , să găsesc o cale de scăpare ca să aflu cine a fost acel înger ce mi-a redat libertatea şi să-i mulţumesc pentru că mi-a dat o scînteie de speranţă .
Absorbit de acest gînd am realizat tîrziu că ajunsesem în acelaş loc , exact între cei doi copaci . Parca m-am izbit de un zid , m-am simţit ridicat şi apoi cum încheieturile mîinilor sînt acoperite din nou de răceala metalului .
Din nou eram legat dar de data aceasta în faţa mea nu mai era nimic . Am auzit din nou acea voce :
- Credeai că scapi ? Stai aici cu mine , toată veşnicia !
Am urlat de furie şi neputinţă , dar cînd am ridicat ochii , deasupra mea , parcă griul era mai luminos şi mai blînd ........

……Stau înlănţuit între cei doi copaci din mijlocul pustiului de ghiaţă , cu capul dat pe spate și privesc cerul gri ce parcă se întinde la infinit . Nici un ton de alb sau negru nu pătează uniformitatea lui . Nu am nevoie de vreun punct de care să-mi agăţ privirea , ştiu că undeva , acolo sus , este un înger care m-a eliberat odată şi sînt sigur că o mai poate face . Nu ştiu din ce raţiune mă lasă să mă chinui dar mintea mea sigur nu întelege . Poate nici nu am voie să ştiu .
Sînt readus la cruda realitate de un miros de pucioasă , stiu de unde provine , demonul care este torţionarul meu s-a apropiat de mine . Îmi îndrept capul şi întorc faţa către el , moşmondeşte la lanţurile cu care sînt răstignit între copaci şi simt cum tensiunea din ele dispare .
Mă apucă cu mîna lui solzoasă de barbă şi îmi ridică capul obligîndu-mă astfel să-l privesc . Faţa lui reptiliană nu mă impresionează deloc , chiar eu mă visasem cîndva un demon . Din botul lui cu trei şiruri de dinţi ies cuvinte şi aburi de pucioasă , îmi vorbeşte dar mintea mea amorţită de gerul cosmic percepe greu ce spune :
-Te-am dezlegat din lanţuri ! Să nu încerci să mai fugi că tot te prind     

! Urmeaza-ma ! Și ia lanţurile cu tine , doar nu vrei să le car eu !
Mă aplec şi ridic cele 4 lanţuri cu zale mari , nu sînt lungi dar parcă toată greutatea păcatelor lumii s-a adunat în ele şi încep să le tîrîi prin zăpada îngheţată .
Unde credea că fug , prostul , nu mi-am vîndut lui sufletul pentru cele 60 de secunde ? El şi-a respectat promisiunea şi mi-o respect şi eu . Episodul cu fuga mea a fost doar o rătăcire de moment datorită apariţiei îngerului şi apoi dacă plec şi mă ascund unde o să mai ştie să mă găsească acea fiinţă de lumină ......
Pierdut în gîndurile mele nu am văzut că demonul s-a oprit în faţa unui perete de stîncă înalt pînă la cerul gri , mă ciocnesc de el . Solzii şi ţepii de pe spatele lui ma rănesc îngrozitor dar nu contează , pentru mine nu mai contează nimic . Demonul pune mîna pe stîncă şi o porţiune se dă la o parte .
- Treci înăuntru !
Intru pe un culoar îngust şi după trei paşi ajung într-o cămăruţă de doi metri pe doi metri săpată direct în piatră . Pereţii sînt acoperiţi de promoroacă semn că aici este acelaşi ger ca şi afară .
Demonul mă urmează şi mă împinge la peretele opus intrării . Ia lanţurile şi cu uşurinţă le lipește de perete , acum zalele parcă izvorăsc din stîncă .
- Să stai aici liniştit ! O să mai vin la sfîrşitul veşniciei !
Pleacă şi în urma lui stînca se lipeşte la loc . Sînt într-un întuneric absolut , dar nu contează , am la ce să privesc , închid ochii şi pe spatele ploapelor mele încep să se deruleze scvenţe :

......a apărut o rază de lumină şi pe ea a coborît rapid o sferă strălucitoare de un alb pur , s-a învîrtit de cîteva ori în jurul meu şi apoi s-a oprit cîte o clipă în dreptul fiecărui lanţ . De fiecare dată din lumină a ieşit o mînă subţire şi delicată care a atins zalele iar acestea au scos un clinchet cristalin semn că au crăpat . La ultimul lanţ pe lînga mîna ce îmi reda libertatea am zărit şi o șuviţa de par blond , lung , ce avea reflexele nisipului . Apoi sfera a început să urce rapid şi rază de lumină a dispărut ……..

Apoi derulez alta poveste....

........Aşa am simţit în dimineaţa aceasta , că o să-mi împlinesc o dorinţă arzatoare , o dorinţă pe care nu puteam să o rostesc cu voce tare şi doar cu mare greutate mă puteam gîndii la ea sau recunoaşte deschis. Era o dorinţă nebunească şi am fost atît de nebun încît am ascultat ce mă punea să fac . Iată-mă aici , în faţa facultăţiii , cu o cafea în mînă , fumînd ţigare după ţigare , aşteptînd să o zăresc măcar pentru o secundă .
Deşi ochii urmăreau cine intră sau iese , gîndurile îmi erau departe , bîntuind prin cotloanele ascunse ale memoriei şi ale sufletului , adunînd fragmente de sentimente , scuturînd cenuşa de pe altele pe care le îngropasem adînc şi încercînd să reaprind totul . Deja eram o vîlvătaie cînd ea a apărut în uşă  Am lăsat cafeaua pe bancă , am aruncat ţigarea şi cînd ea a început să coboare treptele de la intrarea facultăţii am făcut doar un pas spre ea , asteptînd .
M-a privit o fracţiune de secundă doar pentru că ceva s-a mişcat în cîmpul ei vizual apoi a continuat să coboare , privind atentă la trepte . Ajunsă pe trotuar a pornit în direcţie opusă mie dar după doi paşi s-a oprit , a stat așa preţ de cîteva secunde şi apoi a facut o întoarcere fulgerătoare către mine iar din trei paşi a și fost în faţa mea .
- Ne cunoastem , aşa este ?
Am înghiţit cu greu nodul din git , am tras în sfirşit puţin aer în piept şi am rostit cu o voce tremurată
- Da D... ! Sigur că ne cunoaştem , de sapte ani , sînt ....... !
- Îmi aduc aminte de tine ! De poza de profil , de faptul că ţi-am înterzis să  
  mă contactezi !
- Uite ce-ţi propun : mergem vis a vis la cafenea şi îmi acorzi un sfert de oră
  din timpul tau .
- Este bine , timp de o cafea vom discuta şi apoi vreau să uiţi că exist !
Am vrut să-i ofer braţul dar a refuzat doar mişcîndu-şi capul a negare dîndu-mi astfel ocazia să observ unduirea pletelor de un arămiu strălucitor .

Am traversat şi mărind eu pasul am intrat primul în cafenea . Dintr-o privire am zărit o masă mai retrasă şi conducînd-o la ea am şi început să vorbesc :
- Cred că mai ai multe lucruri de făcut şi sigur nu ai mîncat înainte să pleci
  de acasă aşa că pe lîngă cafea o să iau şi ceva de mîncare . Pînă aduc totul
  îţi las să citeşti tot ce am scris inspirat cu tine !
Am pus în faţa ei capitolul din carte care-l pregătisem încă de cînd am încercat să o întilnesc prima oară şi am plecat să fac comanda .
În timp ce discutam cu chelnerul , o priveam cu coada ochiului , primele pagini le citise mai demult dar acum , sprijinită de spătarul fotoliului , doar întorcea cîte o pagină de pe masa . Pe măsură ce ajungea la poveștile pe care nu le ştia , se apropia instinctiv de masă . Am rămas deoparte şi numai cînd a fost adusă mîncarea şi cafeaua m-am aşezat şi eu .
Ajunsese să stea aplecată peste masă , cu pumnii la tîmple , citind atît de concentrată încît abia respira . A aruncat o privire rapidă spre mine , apoi pe masă şi a început să mănînce fără să-şi dezlipească ochii de pe foi . Cînd a terminat de citit , aluat cana de cafea şi s-a sprijinit din nou de spatar . Lua înghiţituri mici privindu-mă peste marginea cănii , nici unul din noi nu spunea nimic , doar ne priveam . A lăsat jos cana aproape goală şi abia atunci a vorbit .
- Superb ! Ce intensitate a trăirilor , cîtă pasiune pui în cuvinte ! Nici nu ştiu
  dacă sînt vise ori dorinţe ! Din cauza aceasta am rupt orice comunicare ,
  îmi era frică de iubirea ta , o bănuiam încă de la primele poveşti …..Şi
  acum ce vom face ?........

……Mirosul de pucioasă m-a anunţat că demonul era lîngă mine , am zîmbit dar nu am deschis ochii decît cînd m-a apucat de păr şi mi-a ridicat capul . Nu arăta prea bine , îi căzuseră cîţiva dinţi din cele trei şiruri pe care le avea în gură , pielea solzoasă nu mai era aşa lucioasă şi cînd m-a lovit cu pumnul peste faţă n-am simțit puternic şocul ca altădată dar tot au rămas bucăţi din pielea mea pe pumn lui .
- Ce faci mă ? Îţi baţi joc de mine ?
- Da ! M-am odihnit destul , am visat mult iar acum vreau să plec acasă !
- Nu poţi ! Mi-ai dat sufletul în schimbul celor 60 de secunde !
- Macar Faust a semnat un contract cu sîngle lui , tu ai doar vorbe ! În
  schimbul secundelor ţi-am dat destulă furie , deznădejde , disperare şi mai
  ales gînduri negre . Nu mă poţi oprii , nimic nu mă poate ţine , doar propria
  voinţă şi a venit vremea să plec !
Am smucit mîinile şi lanţurile s-au spart ca făcute din sticla , l-am îmbrîncit pe demon şi a căzut ca o păpuşă de cîrpă iar în clipa cînd am părăsit închisoarea de stîncă am ieşit şi din norul negru înapoi în cameră . M-am uitat cum zăceam nemişcat în fotoliu , cu capul căzut într-o parte şi din doi paşi şi-o întoarcere m-am aşezat peste trupul meu .
Reunirea a fost foarte dureroasă , mai ales întrepătrunderea celor două conştiinţe cu experienţe diferite ..........

.....Am tras aer adînc în piept şi am deschis ochii , tot corpul mă durea de parcă m-aş fi izbit de un zid . Am privit prin cameră , televizorul nu mai recepţiona nici un program iar pe fereastră nu se zărea înca nici o lumină la ferestrele blocurilor . M-am ridicat cu mare greutate , am stins lumina şi televizorul . Abia îmi putem ține capul drept de durere , era plin de fragmente , de imagini , de texte şi dialoguri . Probabil după un somn bun toate se vor clarifica am gîndit şi m-am dus la culcare .
Chiar înainte să adorm am realizat că aveam capul plin de poveşti ce aşteptau să fie aşternute pe hîrtie .


de Tonko Alexandru