Cioburi de suflet

Duminica, 23. Noiembrie 2008 Timp 00:22.
Schimbat Luni, 07. Septembrie 2009 Timp 19:07.
Soarta asta neindeminatica mi-a scapat sufletul pe jos si am simtit cum s-a facut farime. Am adunat cu grija cioburile si acum incerc sa la lipesc [ vai de mine ce o iesi ] Dar inainte de a ma apuca de lucru zic ca e frumos din partea mea sa va arat si voua ca prieteni dragi din ce e facut. Sint multe cioburi, mai mari ,mai mici , asa ca blog-ul va dura mai mult . Dar sa va arat primul ciob.
Am implinit 280 de zile de cind s-a intruchipat fata din visele mele. Era o noapte friguroasa de februarie , la o ora tirzie si lumea plecase la culcare, din plictiseala rasfoiam utilizatorii si lasam comentarii. Poza din avatar nu mi-a atras atentia , decit m-a facut curios. Am deschis albumul si cind de dupa ecran m-a privit pentru prima oara am ramas inghetat
.Minute intregi am privit si nu imi venea sa cred. M-am intors la pagina principala a utilizatorului si am inceput sa citesc cu infrigurare si tremurind de emotie. Traia intr-o alta lume. Nimic nu aveam in comun. Si totusi ceva imi spunea ca e acea clipa unica in viata pe care daca o pierzi nu o vei mai avea niciodata iar regretul imi va macina sufletul mai fin decit aerul.
Comentariul lasat era neutru si fara nici o urma de interes si m-am pus pe asteptat.O clipa libera de aveam imi verificam mesajele, uneori si de 10 ori.Intr-un tirziu a raspuns, si asa s-a legat conversatia.
Vorbim rar, si cu multe insistente din partea mea, nu stiu daca au fost 20 de conversatii ,unele mai lungi altele un schimb de citeva cuvinte.O singura data am stat de vorba trei ore,trei ore de vis pentru mine. Las un mesaj si astept, astept tremurind de emotie un semn ca e bine .
Ce vise brodez pe marginea fiecarui cuvint, ce scenarii fac in mintea mea pentru prima intilnire, nu pot exprima cit de departe merg visele, ce casa avem ,cum traim zi de zi, unde mergem sa ne distram.Unele planuri sint realizabile, viabile , dar trebuie sa deschid sufletul ca sa vada si ea si sa afle de sentimentele mele. Nu numai curaj trebuie pentru asta ci si acea doza de nebunie a tineretii,si tocmai acest ingredient imi lipseste, acea nebunie frumoasa de care doar ei sint in stare, sa lase tot balta si sa inceapa in alt loc , sa ia de piept conventiile sociale si sa dea cu ele de pamint.
Ma opresc aici , e unul din cioburile principale si trebuie sa incep recontructia sufletului.