Broasca riioasa a visat la carne de lebada ! [vechi proverb chinezesc]

Marti, 17. Februarie 2009 Timp 23:29.
Schimbat Marti, 14. Iulie 2009 Timp 01:38.
A fost o data ca niciodata un broscoi riios care s-a trezit din hibernare pe 16 Februarie datorita caldurii emanate de inimile indragostitilor.
Si cum statea el ,pe malul unui iaz , intre vis si trezie , gifiind la soarele ce inca nu incalzea,iata ca vede o Printesa ce cauta primele flori rasarite prin iarba abia incoltita.
Vrajit de frumusetea fetei,incerca sa-i atraga atentia cu un oracait ce a vrut sa fie dragastos ,dar din din gitlej i-a iesit un sunet pierit ,mai degraba de strigat de ajutor .
Auzind, Printesa , isi pleaca privirile albastre catre el si cuprinsa de mila , vazindul tare rebegit , il ia in causul palmelor, dezmierdindul cu degetele ei lungi si parfumate.
-- Amaritule! de unde ai mai rasarit si tu?
Il apropie de buzele ei rosii ca para focului si il incalzii cu rasuflarea ei imiresmata.
Apoi il puse jos si il impinse usor cu piciorul ca sa plece .
Se intoare si merse parca plutind pe deasupra ierbii pina la marginea drumului unde o astepta o caleasca.
Broscoiul ,incalzit de acuma , si ametit de parfumul Printesei ,o urma pina la scara calesti , privind cu ochii bulbucati la faptura minunata ce-l scosese din amortire.
Din caleasca trasa de cai albi Printesa ii arunca o ultima privire si disparu .
Ramas singur pe marginea drumului se puse pe asteptat.
Si astepta, si veni seara ,si vintul inghetat il batea , si el astepta ,si a venit noaptea cu ger ,si el tot astepta nemiscat ....
Spre dimineata , cind se ingina noaptea cu ziua , si gerul e cel mai aprig, broscoiul tot astepta pe marginea drumului sa vina iar Printesa lui.
Cu ultima licarire a vietii, inainte sa traca pragul drumului catre vesnicie, isi dadu seama ca rasuflarea calda a Printesei nu fusese soapta cel indemnase sa indure atitea, cuvintele acelea ....Viseaza-ma ! si am sa vin....erau din mintea lui .